Modificarile aduse legii avocaturii au starnit extrem de multe controverse in cursul acestor zile. Au aparut o multime de pareri pro sau contra, insa cele mai pertinente argumente sunt cele ale liderilor profesiei. Av. Cristina Reveica Gheorghe, Decan Baroul Brasov si Vicepresedinte U.N.B.R., ne-a explicat ce semnifica, de fapt, termenul de „imunitate” in aceasta situatie.
Guest writer: Av. Cristina Reveica Gheorghe, Decan Baroul Brasov si Vicepresedinte U.N.B.R
„Proiectul de modificare a Legii nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, nu reprezinta altceva decat un demers necesar pentru a putea vorbi, despre caracterul efectiv al dreptului la aparare garantat de art. 24 din Constitutia Romaniei.
Profesia de avocat, legata in mod indisolubil de evolutia societatii in general suporta transformari si trebuie sa se adapteze realitatilor impuse de schimbarile legislative aduse de noile coduri.
Consider ca modificarile importante pe care proiectul analizat le aduce, sunt cele care vizeaza sporirea raspunderii profesionale a avocatului in raporturile cu clientul sau, inclusiv in ceea ce priveste raspunderea disciplinara. Cu toate acestea, ele trec neobservate, fiind umbrite de subiectul pretinsei „imunitati” pe care modificarile legislative ar urma sa o asigure avocatului.
La o simpla lectura a proiectului, devine evident faptul ca niciun moment nu s-a pus problema asigurarii unei „imunitati” a avocatului, ca masurile ce se doresc a fi adoptate au in vedere protejarea drepturilor justitiabililor si asigurarea cadrului legal pentru ca avocatul sa-si poata onora obligatia de pastrare a secretului profesional, obligatie instituita de art. 11 al Legii nr. 51/1995 in vigoare si pentru a putea garanta confidentialitatea discutiilor client-avocat.
Dreptul la aparare nu exista atat timp cat el este limitat la un simplu enunt, atat timp cat celui care trebuie sa il exercite efectiv – avocatul – ii lipsesc, ori ii sunt limitate parghiile legale. Proiectul de modificare a legii contine norme de natura a garanta echilibrul procesual si efectivitatea dreptului la aparare, iar analiza atenta a acestor norme face evident faptul ca principalul interes urmarit este cel al justitiabililor.
Fara o garantie a pastrarii secretului profesional, clientul nu va dezvalui niciodata avocatului sau toate informatiile necesare pentru ca acesta sa poata acorda asistenta juridica in mod complet si calificat. In calitate de confident al clientului sau, avocatul trebuie sa-i poata oferi acestuia toate garantiilor necesare pastrarii caracerului secret al oricaror informatii pe care acestia i le furnizeaza.
In acest context, interesul profesional al avocatului de a avea reglementari legale clare, garantii procesuale in ceea ce priveste derularea perchezitiei in sediul sau profesional, ridicarea de inscrisuri, sechestrarea sau confiscarea inscrisurilor, a suporturilor de sunet, imagine si date este intru totul justificat si se subscrie obligatiei sale legale de pastrare a secretului profesional.”
