RRC

tvr-logo

musat

Av. dr. Traian Briciu: Secretul profesional nu a fost instituit pentru protejarea avocatului, ci a justitiabilului si a drepturilor acestuia

Autor: Talita Lovasz
May 6, 2016
exclusiv-650x400

Controversatele amendamente aduse legii avocaturii au declansat adevarate discutii in contradictoriu in spatiul media. De aceea, declaratiile liderilor profesiei sunt cele mai bune surse de informare, iar domnul av. dr. Traian Briciu ne-a raspuns la cateva intrebari legate de acest subiect.

Continuam seria Guest writer cu Av. dr. Traian Briciu, Director INPPA si Vicepresedinte U.N.B.R. 

Care sunt principalele scopuri ale proiectului privind modificarea Legii nr.51/1995 privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat?

Contrar aparitiilor din media, care preiau numai ipoteze cu impact in planul audientei, proiectul de lege vizeaza mai multe aspecte: adaptarea legii la unele institutii introduse prin noul Cod civil si noul Cod de procedura civila (a se vedea separatia de patrimonii; curatela); punerea in acord cu unele decizii ale Curtii Constitutionale; efectivitatea independentei avocatului; asigurarea unei efectivitati a secretului profesional; comunicarea profesionala. In presa au fost mentionate mai mult aspectele ce tin de asigurarea efectivitatii secretului profesional al avocatului.

De ce era nevoie de o modificare a legii?

Unele dintre modificari sunt impuse de realitati precum impactul noilor coduri, altele de evolutia sistemului judiciar sau realitatilor sociale din anul 1995 pana in prezent.

In planul efectivitatii secretului profesional, interventia legislativa este impusa de imprejurarea ca prin noile coduri penal si de procedura penala statul a fost interesat numai de intarirea functiei acuzarii, functia apararii fiind ignorata. Acest aspect, perpetuat in timp, incepe sa conduca la o distorsiune in planul „egalitatii armelor” in proces, cu consecinte defavorabile asupra actului  de justitie si drepturilor fundamentale ale omului.

Aspecte recunoscute la nivel declarativ, precum „secretul profesional al avocatului” risca sa ajunga simple afirmatii ignorate de realitatea judiciara, daca nu exista garantii ca aceste principii sa fie respectate in mod REAL Si EFECTIV.

Secretul profesional nu a fost instituit pentru protejarea avocatului, ci a justitiabilului si a drepturilor acestuia.

Care sunt prevederile semnalate in comunicarile media?

In comunicarile media au fost prezentate, in general, trei aspecte:

  • Interdictia ridicarii corespondentei profesionale avocat-client;
  • Interdictia interceptarii comunicarilor dintre avocat-client;
  • Dreptul de a nu denunta infractiunile de care avocatul ia cunostinta in exercitiul mandatului.

Le vom detalia in continuare.

Interdictia ridicarii corespondentei profesionale avocat – client

Pentru buna regula prezentam comparativ reglementarea actuala si cea propusa:

Forma actuala:

Art. 35, alin (1): Pentru asigurarea secretului profesional, actele si lucrarile cu caracter profesional aflate asupra avocatului sau in cabinetul sau sunt inviolabile. Perchezitionarea avocatului, a domiciliului ori a cabinetului sau sau ridicarea de inscrisuri si bunuri nu poate fi facuta decat de procuror, in baza unui mandat emis in conditiile legii. (2) Nu vor putea fi ascultate si inregistrate, cu niciun fel de mijloace tehnice, convorbirile telefonice ale avocatului si nici nu va putea fi interceptata si inregistrata corespondenta sa cu caracter profesional, decat in conditiile si cu procedura prevazute de lege.

Propunerile de completare:

Dupa alin. 1 al art. 35 se introduc doua noi alienate, alin. 11 – 12 cu urmatorul cuprins:

(11) Sunt exceptate de la masura ridicarii de inscrisuri, a sechestrarii sau a confiscarii:

  1. comunicarile scrise intre avocat si clientul sau, autorizat legal sa refuze oferirea de declaratii,
  2. consemnarile efectuate cu privire la comunicarile incredintate de catre client sau cu privire la alte imprejurari la care se refera dreptul de a refuza depunerea de marturie,
  3. alte bunuri cu privire la care se aplica dreptul de a refuza depunerea de marturie.

Nu este admisa ridicarea, sechestrarea sau confiscarea inscrisurilor, a suporturilor de sunet, de imagine si date, a imaginilor si a altor reprezentari care se afla in posesia avocatului.

Restrictiile privind masura confiscarii nu sunt aplicabile in situatia in care probe sau indicii  temeinice justifica suspiciunea ca avocatul ar fi implicat in savarsirea unei fapte prevazute de legea penala ori daca avocatul este implicat in favorizarea infractorului, obstructionarea justitiei sau intr-o tainuire sau daca este vorba despre bunuri rezultate in urma savarsirii unei infractiuni, care au fost utilizate sau destinate savarsirii unei infractiuni sau care provin dintr-o infractiune.

Restrictiile privind masura confiscarii nu sunt aplicabile in situatia in care avocatul contribuie la disimularea provenientei bunurilor obtinute ilegal, daca avocatul ascunde un bun provenit dintr-o infractiune, disimuleaza provenienta acestuia sau obstructioneaza ori pericliteaza identificarea provenientei, identificarea, confiscarea, ridicarea sau punerea sub sechestru a unui astfel de bun.

(12) Perchezitia sediului profesional al avocatului sau a domiciliului acestuia este conditionata de existenta unui mandat de perchezitie emis de judecator. Decanul baroului local (sau reprezentantul acestuia) trebuie sa fie prezent pe parcursul intregii proceduri de perchezitie derulate la sediul profesional al avocatului.

De la bun inceput trebuie inteles un aspect, din pacate neinteles de multi dintre cei care se aventureaza sa scrie in acest domeniu: secretul profesional al avocatului nu inseamna numai obligatia acestuia de a nu divulga informatiile confidentiale primate de la client, ci in egala masura si obligatia autoritatilor publice si oricarei persoane sa pretinda avocatului sa le divulge sau sa ii impuna acest lucru ori sa le obtina de la avocat prin orice mijloc, precum preluarea cu forta. Chiar daca acest aspect este, din pacate, inedit pentru unii care expun puncte de vedere in domeniu, el este recunoscut ca o componenta esentiala a secretului profesional al avocatului.

Din moment ce se accepta ca avocatul beneficiaza de privilegiul secretului profesional, este evident ca acest lucru cuprinde nu numai ce clientul ii transmite prin viu grai dar si comunicarile scrise, consemnarile pe care avocatul le face in urma discutiilor cu clientul si orice alt tip de suporturi incredintate de client.

Aceste aspecte nu fac altceva decat sa aduca in actualitate, sub aspectul aplicatiilor practice, o regula acceptata inca de la aparitia legii – ca avocatul nu poate fi martor pentru ceea ce afla in cadrul exercitiului mandatului si nici nu poate oferi o informatie cu privire la cauza autoritatilor (art.46 din forma actuala a legii). Or, daca se recunoaste dreptul avocatului de a nu comunica informatiile confidentiale primite de la client, este evident ca nu se poate accepta preluarea lor cu forta de catre autoritati. Este o continuare logica si inseparabila a aceleiasi reguli.

Nu este vorba de o imunitate (!), asa cum tendentios, dar mai ales neprofesionist s-a preluat in spatiul media!

Un aspect care, din pacate, a fost omis in declaratiile publice facute de reprezentantii unor autoritati publice este faptul ca aceasta interdictie este aplicabila numai in situatia in care avocatul insusi nu este suspectat ca ar fi savarsit fapte penale. Prin urmare, nu poate fi vorba de vreo „imunitate”, pentru ca pur si simplu interdictia ridicarii de documente sau alte suporturi nu se aplica in cazul avocatilor suspectati! Din proiectul de act normativ reiese foarte clar ca dispozitiile se refera la protejarea comunicarilor dintre client si avocat, atata vreme cat avocatul nu este suspectat de comiterea unor infractiuni.

Nu poate conduce la invalidarea unor probe deja administrate in cauze aflate pe rol!

Legalitatea unei probe se verifica dupa legea in vigoare la data acesteia, iar nu dupa legi ulterioare. Fara a ne referi la cazuri concrete, trebuie subliniat ca:

  • o proba va fi legala si nu va putea fi invalidata daca a fost administrata legal conform legii de la data acesteia;
  • nu se pune problema atunci cand anumiti avocati au avut calitatea de suspecti in cauza, deoarece proiectul excepteaza aceasta situatie de la privilegiul secretului profesional.

Care sunt tendintele CEDO si ale legislatiei tarilor europene?

Proiectul de lege este in deplin acord cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, care tinde sa condamne tot mai frecvent lipsa garantiilor oferite de state in privinta respectarii principiului confidentialitatii comunicarilor avocat – client. Este vorba nu numai de abuzurile comise de autoritati prin confiscarile nediferentiate de documente care contin corespondenta confidentiala avocat client, dar si de confiscari disproportionate in raport cu scopul urmarit si insuficienta descrierii in mandatul de perchezitie a argumentelor care justifica perchezitia.

In Hotararea din 2 aprilie 2015, pronuntata in cauza Vinci contra Frantei, precum si in cazul  Yuditskaya contra Rusia, solutionat la data de 12 februarie 2015,  CEDO a condamnat violarea secretului corespondentei avocat-client.

Potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, citate mai sus, chiar si in cazul in care avocatul insusi este suspectat de comiterea unor fapte care incalca legea, dreptul la confidentialitatea comunicarilor avocat client, ca garantie a statului de drept nu poate fi compromis. Cu atat mai mult, in cazul in care avocatul nu este suspectat in acest sens, confidentialitatea comunicarilor clientilor sai trebuie respectata, asa cum prevede proiectul de lege privind modificarea si completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat.

De asemenea, proiectul  prevede obligativitatea prezentei decanului baroului, ca garant al principiului secretului profesional,  in cazul perchezitiilor efectuate la sediul avocatului. Aceasta abordare este noua in dreptul romanesc, insa traditionala in majoritatea tarilor europene.

Pe de alta parte, este foarte clar ca legislativul european este constient ca exacerbarea supravegherii in masa, determinata de aceste flageluri ale vremurilor in care traim, tinde sa sacrifice drepturi fundamentale, nu numai in privinta protectiei vietii private, dar si a dreptului la aparare si a dreptului la un proces echitabil. Astfel, in Rezolutia din 12 martie 2014,  Parlamentul European „considera esentiala protejarea privilegiului secretului profesional al avocatilor, jurnalistilor, medicilor si al altor persoane care exercita profesii reglementate de activitatile de supraveghere in masa; subliniaza in special ca orice incertitudini legate de confidentialitatea informatiilor comunicate in cadrul relatiei dintre avocat si client ar putea avea un impact negativ asupra dreptului cetatenilor la consiliere juridica, asupra accesului la justitie si asupra dreptului la un proces echitabil”.

Interdictia interceptarii comunicarilor dintre avocat-client

Reglementarea actuala:

Art. 35 (2) „Nu vor putea fi ascultate si inregistrate, cu niciun fel de mijloace tehnice, convorbirile telefonice ale avocatului si nici nu va putea fi interceptata si inregistrata corespondenta sa cu caracter profesional, decat in conditiile si cu procedura prevazute de lege.”

Reglementare propusa:

„Raportul dintre avocat si persoana pe care o asista sau o reprezinta nu poate forma obiectul supravegherii tehnice decat daca exista date ca avocatul savarseste ori pregateste savarsirea unei infractiuni dintre cele prevazute in art.139 alin.2 C.pr.pen. Daca pe parcursul sau dupa executarea masurii rezulta ca activitatile de supraveghere tehnica au vizat si raporturile dintre avocat si suspectul ori inculpatul pe care acesta il apara, probele obtinute nu pot fi folosite in cadrul niciunui proces penal, urmand a fi distruse, de indata, de catre procuror. Judecatorul care a dispus masura este informat, de indata, de catre procuror. Judecatorul dispune informarea, de indata, a avocatului.”

Ceea ce se protejeaza este numai comunicarea avocat – client.

Este gresita perceptia ca avocatul dobandeste un regim special. Numai raportul cu clientul are un regim special si intra in conceptul de „secret profesional consolidat al avocatului”.

Asa cum lesne rezulta, protectia secretului nu se aplica atunci cand exista date ca avocatul savarseste ori pregateste savarsirea unei infractiuni dintre cele prevazute in art.139 alin.2 C.pr.pen (adica cele pentru care se admite in general interceptarea convorbirilor). Deci, nu este vorba de nicio „imunitate” oferita avocatului.

Tendinte europene

Este unanim admis ca in ceea ce priveste convorbirea avocat-client aceasta este protejata si nu poate fi folosita ca proba.

Problema este luata in discutie in tari cu puternica traditie europeana si democratica.

La data de din 3 iunie 2015, la Presedintia Adunarii Nationale a Frantei a fost inregistrat un Proiect de lege pentru garantarea concreta a respectarii secretului profesional al avocatului. Conform initiatorului, deputatul Dl. Jean-François Mancel, „trebuie reafirmata urgent, prin lege, importanta cruciala a dreptului apararii la un proces echitabil si o justitie impartiala, concretizand respectarea secretului profesional intre avocat si clientul sau. (…) Fara o garantie concreta a respectarii acestui secret profesional, nu putem avea o exercitare normala a drepturilor de aparare. Si fara aceasta exercitare normala a drepturilor apararii, nu exista Stat de drept. Pentru ca, sa nu ne inselam: secretul profesional nu a fost instituit pentru protejarea avocatului, ci a justitiabilului si a drepturilor acestuia.

Redam din proiect:

„Nicio interceptare nu poate avea loc pe aceste linii (liniile telefonice ale avocatului – nn), decat daca se stabileste, in legatura cu elemente precise si detaliate, ca avocatul este suspectat in prealabil ca a comis o infractiune. Decanul baroului trebuie informat in prealabil de judecatorul de instructie, care nu poate ordona interceptarea decat dupa autorizarea scrisa din partea presedintelui din jurisdictia sa.

„Cabinetul, vehiculul si domiciliul avocatului nu pot face obiectul niciunei perchezitii, decat daca se stabileste, in legatura cu elemente precise si detaliate, ca avocatul este suspectat in prealabil ca a comis o infractiune. Perchezitia nu poate avea loc decat cu aprobarea scrisa a presedintelui jurisdictiei de care apartine magistratul instructor. Perchezitia necesita aprobarea presedintelui jurisdictiei de care depinde magistratul instructor.

„Formalitatile prevazute de prezentul articol sunt prescrise sub pedeapsa de nulitate.”

Dupa cum se observa, pozitiile legiuitorului roman nu sunt izolate, ci dimpotriva se inscriu in logica europeana.

De altfel, aceste tendinte vin dupa ce justitia europeana a sanctionat in mai multe randuri violarea secretului profesional al avocatului :

  • Hotarare CEDO cu privire la accesul avocatilor reclamantului la dosar si probe, precum si folosirea inregistrarilor convorbirilor telefonice ale reclamantului ca probe (Cauza Beraru impotriva Romaniei) CEDO: Cauza Beraru impotriva Romaniei din 18.03.2014;
  • Interceptarea convorbirilor telefonice ale avocatului cu clientul. Lipsa unui remediu eficient impotriva masurii. Secret profesional. Incalcarea art. 8 din Conventie referitor la respectarea vietii private si a secretului (Pruteanu contra Romaniei no. 30181/05)*
  • Consiliul Barourilor Europene (CCBE) a comunicat ca, la data de 1 iulie 2015, instanta olandeza a pronuntat o hotarare prin care obliga guvernul olandez sa inceteze toate interceptarile comunicatiilor intre clienti si avocati in cadrul regimului actual.

Dreptul de a nu denunta infractiunile de care avocatul ia cunostinta in exercitiul mandatului

Configurarea acestui drept are in vedere numai faptele aflate de avocat in exercitarea profesiei. Este cat se poate de logic! Pentru a face o aparare corecta avocatul trebuie sa afle adevarul de la client. Acest lucru nu ar fi posibil daca clientul ar sti ca expunand faptele, in toata complexitatea lor, avocatul ar trebui sa il denunte. Procurorul trebuie sa afle adevarul prin mijloacele puse la dispozitie de lege, suficient de elaborate, iar nu utilizand delatiunea avocatului, deoarece in cel mai scurt timp nici avocatul nu va mai afla adevarul, clientul fiind reticent in a impartasi, iar actul de justitie va fi distorsionat.

Textul nu are in vedere infractiuni planificate, ci numai cele deja savarsite.

Textul nu are in vedere decat faptele aflate de avocat in exercitiul mandatului. Pentru toate celelalte fapte, aflate ca simplu cetatean, ramane supus regimului de drept comun.

Sunt exceptate faptele grave, precum cele relative la viata sau cele de terorism.

 

 


Articole Recente

CMS Private Equity 2017b
Peste 100 de reprezentanti ai fondurilor de private equity din Romania si strainat...
ELSATalks3 andrei
ELSA Talks, editia a III-a, evenimentul sponsorizat de Lion House ce s-a desfasura...