Sub acest hashtag noi, avocații, ne-am reunit pentru a protesta împotriva faptului că onorariile pentru asistența judiciară sau extrajudiciară din oficiu sunt într-un cuantum derizoriu și, chiar și în aceste condiții, sunt plătite cu foarte mare întârziere.
Protestul nostru a îmbrăcat mai multe forme, prin prezența luni, 11.02.2019, pe treptele Palatului de Justiție a avocaților îmbrăcați în robe, prin purtarea unei banderole albe inclusiv în timpul ședințelor de judecată, chiar și printr-un frame pe Facebook.
Chiar dacă eu, personal, nu am asigurat niciodată asistență judiciară sau extrajudiciară din oficiu, nu cred ca există avocat care să nu cunoască problema onorariilor pentru astfel de servicii, problemă ce s-a perpetuat sub fiecare guvernare și care afectează oricare cetățean.
De ce oricare cetățean?
Pentru că publicul larg cunoaște în principal forma de asistență judiciară din oficiu acordată în cauzele penale și se tinde spre o justificare la nivel colectiv a faptului că persoana ce este urmărită penal, trimisă în judecată sau chiar condamnată nu trebuie să mai beneficieze de servicii la același nivel profesional cu ceilalți cetățeni.
De ce este greșită această concepție?
- Pentru că asistența judiciară din oficiu nu se acordă doar în cauzele penale, ci și în cauzele civile, iar cetățenii pot beneficia și de asistență extrajudiciară din oficiu (până la declanșarea unui litigiu).
- Pentru că dacă drepturile devin un lux teoretic, atunci e timpul să ne reconsiderăm calitățile ce ne caracterizează pe noi ca oameni, nu doar ca profesioniști.
- Și dacă tot vorbim despre drepturi, să ne gândim și la dreptul la o remunerație decentă a avocatului care prestează astfel de servicii.
Citind poziția exprimată pe Facebook de Ministrul Justiției, dl Tudorel Toader, în sensul că față de onorariile aprobate în 2015, Ministerul Justiției propune majorarea acestora cu rata inflației, pe când UNBR propune majorarea acestora cu 100%, dar dl ministru nu poate lua în considerare această propunere deoarece nu a fost motivată, cu toate că îl apreciez la nivel profesional, înțeleg că aceasta a fost poziția omului politic, nu a profesionistului.
Din punctul meu de vedere, chiar și majorarea cu 100% a actualei scheme de onorarii pentru asistența din oficiu este insuficientă, dar, înțelegând și constrângerile bugetare, ar fi o schimbare importantă pentru avocații din oficiu.
În ceea ce privește nemotivarea propunerii UNBR de majorare cu 100% a schemei de onorarii, cred că este absolut evidentă necesitatea. Dacă ar fi să forțăm puțin raționamentul pe tărâm juridic, necesitatea aceasta este ca un fapt notoriu, ce nici nu mai trebuie dovedit. Dar da, pentru a respecta prevederile legale, cred ca se puteau introduce câteva propoziții pentru susținerea unei astfel de măsuri în proiectul de aprobare a bugetului, deși nu cred că era neapărat atributul UNBR în această chestiune.
În același timp se discută despre calitatea serviciilor prestate de avocații din oficiu în sensul că aceștia nu ar fi suficient pregătiți sau nu ar acorda atenția cuvenită cauzelor.
Sincer, oricâtă pasiune ai avea pentru profesie, dacă nu beneficiezi de suma necesară pentru deplasări, pentru consumabile sau chiar aș îndrăzni să spun…pentru un trai decent, atunci pasiunea începe să ocupe un plan secund, fiind înlocuită de amărăciune.
Pentru că da, să o spunem drept, onorariile avocaților din oficiu sunt la limita sărăciei, deși spunem despre profesia de avocat că se bucură de prestigiu, că este nobilă.
Profesia de avocat rămâne nobilă atâta timp cât ai bani să îți duci din când în când roba la curățătorie și să nu îți faci probleme că, dacă îți cumperi câteva cărți sau tratate pentru pregătirea profesională sau măcar un cod nou, nu îți mai rămân bani nici măcar pentru un sendviș de la automat.
Avocatului trebuie să i se creeze cadrul necesar pentru a sta cu capul sus, în caz contrar nu va putea să reprezinte interesele altei persoane pentru că propriile sale interese sunt în pericol continuu.
Mulți dintre noi am răspuns apelului UNBR de a asigura asistență și reprezentare juridică pro bono, dar facem acest lucru în măsura în care ne permitem ca logistică, timp și financiar.
Avocații din oficiu nu asigură servicii pro bono, ci un serviciu public, în interesul înfăptuirii justiției la un nivel măcar decent, dacă nu înalt.
Și dacă noi, ceilalți avocați, avem posibilitatea și resursele să ne selectăm clientela, ei nu le au, ci trebuie să asigure prestarea serviciilor avocațiale în cauzele în care sunt desemnați, să ia legătura cu familii din diverse pături sociale sau chiar cu persoane ce pot fi periculoase.
Am întâlnit avocați din oficiu care nu prestau aceste servicii doar din nevoi financiare, ci și pentru experiență profesională sau din considerente personale. Dar cei care le prestează din nevoi financiare nu trebuie să rămână condamnați să accepte prestarea unor astfel de servicii în orice condiții.
Doar faceți un exercițiu și imaginați-vă că avocații nu ar mai intra să pledeze în fața instanței și nici nu ar mai redacta cereri sau apărări în cauze. Cred că pot spune că, dacă nu reprezentăm niște oameni de o înaltă ținută morală și profesională, așa cum îmi recunosc eu colegii, pentru cel mai dur critic suntem cel puțin un rău necesar. Iar acest rău necesar trebuie întreținut.
