Subiectul favorit al acestor zile in presa de business, suculent ca un juice de portocale servit la marginea livezii, este cel al cifrelor generate de casele de avocatura din Romania in 2011.
Al cifrelor, sau al lipsei lor. Ca sa avem ierarhii, trebuie sa avem competitori. E ca in atletism, cand te asezi in bloc-start-uri, se considera ca stii regulile si le accepti. Semnezi “disclaimer”-ul. Daca la mijlocul cursei, trec altii pe langa tine, nu prea ai ce face, sa fim seriosi. Ii lasi sa se duca, in speranta ca poate bate vantul din directia gresita si ii impiedica, sau aud vreun sunet perturbator din tribuna, sau cad si Doamne-fereste (semnul cu degetele incrucisate), isi rup picioarele. Daca nu se intampla, momentul e delicat. Daca ai un numar si un nume pe sort si tricou, se cheama ca ai un brand, un blazon. Din acel moment, esti singur cu liberul tau arbitru: ori te asezi frumos pe treapta a doua a podiumului, te uda nenorocitul de castigator cu sampanie si fetele frumoase il saruta doar pe el – dar stai linistit ca nu le ia acasa, sunt pe contractul cu sponsorii – strangi din dinti si la anul ii iei locul; ori nu te duci la festivitatea de premiere. Iarasi iti asumi. In ultima vreme, marile competitii sunt mediatizate. Daca scrie “live” pe ecranul pe care cineva ridica o cupa, locurile goale din stanga si dreapta se vad urat, sunt stirbe. Si fir-ar sa fie, de obicei comentatorii anunta si locurile 2 si 3 si ca nu se prezinta nimeni.
Parabola inchisa.
E greu de crezut ca firme ca Tuca, Zbarcea si Musat (sunt 2 firme, sa stiti), nu stiau regulile jocului. Finalul lui i-a luat insa pe nepregatite, din cauza anuntului incasarilor lui Bostina, aproape 34 milioane de euro. Intangibil de mult. Si atunci, urmaritorii nu au mai declarat nicio cifra. Nu e o strategie buna. E pierzatoare pe termen scurt pentru cine stie fenomenul, pe termen mediu pentru ei si pe termen lung…care termen lung? Un mare pianist le spunea elevilor sai: “Daca n-as canta o zi la pian, mi-as da seama eu; daca n-as canta doua, v-ati da seama si voi, iar daca n-as canta 3, s-ar prinde toata sala”.
Pe termen lung, pierde piata avocaturii in ansamblul ei. Decredibilizarea jucatorilor importanti nu da bine pentru imaginea de ansamblu. Daca Messi si Ronaldo ar fi depistati dopati, El Clasico n-ar mai strange nici pe Bernabeu, nici pe Camp Nou 100.000 oameni in tribuna si 350.000 de tricouri vandute.
Cronologic, in acest an lucrurile au stat astfel: Bostina anuntat timid, acum 2 luni, ca a incasat in jur de 25 milioane Euro. Tuca si Musat, care anul trecut oscilau intre 20 si 22, au spus ca e ok, se poate face ceva in acest sens. Insa cand tocmai se pregateau sa isi reia locurile fruntase si coronitele, Bostina a anuntat 34 si socul a fost atat de mare, ca n-a trecut nici dupa o saptamana. Singura iesire a fost a unui partener de la Tuca, Stefan Damian, o prezenta neobisnuita in media, care a anuntat in cadru restrans, in cvasi-anonimat, ca cifra de afaceri a companiei a ramas cam la fel cu cea din 2010. Postarea de pe youtube ! a adunat 20 de vizualizari, semn al dezinteresului, din pacate, pentru acest razboi in care marea masa a avocatilor nu se regasesc.
Nici macar nu mai e funny sa privesti de pe margine. Din pacate, ringul unde firmele de avocatura se bat pentru suprematie arata ca un mare stadion…la 2 ore dupa meciul decisiv: pet-uri, hartii, mizerie. Undeva, candva, va veni o nota de plata. Un deviz estimativ macar, avem. Cei care sunt fair vor plati mai putin. Cei care au crestere curata, organica (Nestor, Noerr, ZRP, Biris, Reff).
Cartonase galbene au mai fost. Cu foarte putine exceptii, oamenii care conduc aceasta profesie nu provin din companiile mari., Sunt avocati care au tras mai degraba singuri pentru succesul lor. Sunt lideri recunoscuti. Pe ceilalti, marea masa a avocatilor i-a sanctionat prin lipsa voturilor.
Folosit ca etalon, Chambers Global este unul in masura in care ne dorim sa fie. Ranking-urile si tier-urile pe Romania sunt corecte indraznesc sa spun, dar sa nu ne imbatam cu apa rece: clasamentele au in spate alte clasamente, deloc financiare. Sau, mai bine zis, curat financiare! Si in plus, la nivelul avocaturii mondiale, nicio companie din Romania nu scoate capul. Nici regional macar. Diferenta intre cifra de afaceri a lui Tuca si cei mai bine clasati avocati de pe planeta, Baker McKenzie este aceea intre 20 milioane Euro si…2,2 MILIARDE ! de dolari. Ultima clasata in Top 100 publicat de American Lawyer, Dorsey & Whitney, au incasat 342 milioane. Haideti sa comparam marja de profit a firmelor de peste ocean: lideri sunt Wachtell, Lipton, Rosen & Kantz, cu 63% profit, compania avand 84 de parteneri equity. Si un alt detaliu interesant: lideri in China sunt Dacheng Law Offices, care au 835 avocati si 2.445 alti angajati si au incasat peste 1 miliard de dolari in 2010. Pe Batranul Continent, suntem iarasi departe: clasamentul European, excluzand firmele engleze, care ar taia partea leului, arata ultima clasata in top 30 cu 71 milioane de euro.
Innotand prin mlastina criteriilor irelevante, precum o facea Bear Grills din tehnici de supravietuire, recent dat afara de Discovery, ne va fi greu sa ajungem la limanul unei ierarhii fara pata.
De aceea, n-ar fi interesant sa stergem totul cu buretele si sa inventam altceva, macar de dragul frumusetii acestei profesii, in care oamenii cred? Cum ar arata un clasament al liderilor din avocatura in functie de cat de frumos stiu sa-si traiasca viata…? De cat sunt de multumiti de ei insisi, de cat de des rad sau ies cu prietenii, sau pleaca in vacante unde due diligence-ul, M&A-ul, client focus-urile sunt doar in cartile studentilor la drept care muncesc ca piccolo la piscinele resort-urilor de 5 stele.
Nu stiu de ce, dar cred ca putem banui cine are somnul agitat…
