Avocatura pro-bono, realizata “in folosul comunitatii”, este un termen umbrela ce defineste actiunile voluntare realizate de avocati sau de organizatiile legale, in folosul celor care nu au posibilitatea de a accesa, contra cost, aceste servicii. Desi, in ultimii 15 ani, perceptia avocaturii pro-bono in Romania a evoluat mult, facand usor tranzitia de la simple „acte de caritate” la actiuni circumscrise clar unor cauze si actiuni sociale, lipsa unei platforme de comunicare intre firmele de avocatura interesate si potentialii beneficiari conduce la o insuficienta constientizare a oportunitatilor si totodata avantajelor pro-bono in randul populatiei.
„Romania a facut progrese considerabile si, cu siguranta, exista o preocupare constanta si tot mai accentuata a mediului de afaceri, implicit a caselor de avocatura, in proiecte de responsabilitate sociala cu impact asupra dezvoltarii si progresului comunitatii, in particular, si al societatii, in general”, a declarat, pentru Legal Marketing, Mona Musat, Managing Partner in cadrul Musat & Asociatii.
Prin munca in folosul comunitatii se construiesc adaposturi pentru cei nevoiasi, sunt plantati copaci, se organizeaza actiuni caritabile pentru strangerea de fonduri, se investeste in modernizarea spitalelor, a infrastructurii sau in educatie, dintr-un spirit civic care incepe sa prinda tot mai mult contur si in Romania. In domeniu juridic, „reprezentarea celor ajunsi in situatii limita, dar care nu dispun de resurse financiare, reprezinta o obligatie morala si o normalitate pentru avocati”, mai spune Mona Musat, a carei firma se implica in sponsorizarea copiilor neajutorati sau a varstnicilor cu probleme medicale, initierea sau sprijinirea unor programe de educatie si in acordarea de asistenta juridica gratuita unor oameni nedreptatiti care nu au posibilitati materiale.
Cu toate acestea, statutul muncii pro-bono nu este unul foarte clar. In timp ce unii avocati considera ca aceasta activitate a devenit parte integranta din strategia de management si comunicare a firmelor mari de avocatura, altii sunt de parere ca munca pro-bono trebuie facuta discret, la nivel personal, doar pentru multumirea oferita de acordarea unui ajutor dezinteresat unei persoane care are foarte mare nevoie.
Astfel, delimitarea muncii pro-bono de activitatile de tip CSR (Campanie de Responsabilitate Sociala) este, si ea, dificila.
„Activitatea pro bono, actiunile de PR si CSR-ul sunt trei activitati clar distincte: PR-ul are obiective si tinte precise de constructia si pastrarea unui „brand” cu toate activitatile specifice in timp ce activitatea de CSR – in masura in care este definita si identificata ca atare – reprezinta un proiect social, o „investitie in societate si in folosul ei” – un angajament pe termen lung care are, tot asa, obiective si scopuri clare”, a declarat Doru Bostina, Avocat Coordonator in cadrul Bostina & Asociatii.
Opinia nu este, in totalitatea, impartasita. „(Intre pro-bono si CSR – n.r.) Este o granita foarte fina. In fapt, activitatile pro-bono si de CSR au acelasi obiectiv: identificarea si solutionarea problemelor sociale ale unei comunitati. Avocatura pro-bono presupune insa acordarea de asistenta si reprezentare juridica gratuita acelor persoane care nu-si permit suportarea costurilor de asistenta juridica, precum si organizatiilor (ONG-uri) care actioneaza in sprijinul persoanelor defavorizate sau cu nevoi speciale. Avocatura pro-bono poate implica si sustinerea cu asistenta legala a unor cauze nobile, cu impact asupra calitatii vietii in comunitatea vizata”, este de parere Alina Pintica, Chief Marketing and Communications Officer in cadrul Tuca Zbarcea si Asociatii, firma ce are ca obiectiv ca aproximativ 3%-5% din totalul orelor facturabile sa mearga catre actiuni de tip pro-bono. Tuca Zbarcea & Asociatii a definit un set de principii si obiective in ceea ce priveste actiunile pro-bono ale firmei, integrate unei politici pro-bono, sub coordonarea lui Sorin Vladescu.
In prezent, avocatura pro-bono din Romania nu are amploarea celei din Statele Unite sau din Marea Britanie. In SUA de exemplu, American Bar Association este organismul care centralizeaza oportunitatile pro-bono, organizeaza training-uri, evenimente si, in general, asigura o platforma de comunicare intre firmele de avocatura interesate si potentialii beneficiari.
Lipsa comunicarii dintre cei dispusi sa-si dedice timpul muncii pro-bono si potentialii beneficiari face ca oportunitatile sa nu fie cunoscute. Mai mult, apare chiar un nivel de neincredere din partea cetatenilor. „Am fost surprinsi sa constatam o anumita neincredere sau chiar dezinteres exact din partea celor care ar trebui sa fie beneficiarii directi ai unor asemenea servicii de asistenta gratuita, probabil nedumeriti de absenta oricarei mize de natura financiara,” explica Alina Pintica.
In Statele Unite, munca pro-bono este incurajata din ce in ce mai mult. In incercarea de a determina mai multi avocati sa ofere munca pro-bono celor care nu-si permit sa plateasca pentru serviciile legale, Curtea Suprema din statul American Tennessee a anuntat recent ca va acorda recunostere speciala avocatilor care au petrecut cel putin 50 de ore pentru munca in folosul comunitatii.
Avocatii care isi dedica 50 de ore din timp ajutorarii celor saraci, sau sprijinirii organizatiilor care ajuta oamenii fara posibilitati materiale vor primi recunoastere si un certificat semnat de membrii Curtii Supreme. Aproape 20% din locuitorii statului Tennessee nu-si permit nici macar cele mai de baza servicii legale.
Totodata, in statul New York, din ianuarie 2015, toti avocatii care aplica pentru un loc in barou vor trebui sa aiba cel putin 50 de ore de munca pro-bono. Potrivit judecatorului Jonathan Lippman, care a implementat acest plan, masura va aduce 500.000 de ore suplimentare de servicii legale in folosul comunitatii, atat de necesare in urma crizei economice din Statele Unite.
Lippman vorbeste despre nevoia “urgenta” de a aborda aceasta criza care se poate observa la nivelul New York-ului si la nivelul intregii tari. Este posibil ca si alte state americane sa urmeze acest exemplu.
In Marea Britanie, organizatiile pro-bono sunt incarcate de voluntari, in mare parte studenti ai facultatilor de drept, si sunt sustinute de practicanti.
Cu toate acestea, ca si in Romania, nu exista inca un sistem centralizat pentru munca pro-bono, iar accesul la serviciile in folosul comunitatii difera enorm de la o zona la alta. Daca in orasele mari sansele de a beneficia de serviciile unui avocat sunt destul de mari, in zonele rurale, sau in orasele mici de provincie, situatia este cu totul alta.
In Romania, cultura pro-bono este abia la inceput, insa se indreapta intr-o directie buna, evolutie evidenta in ultimii 15 ani. Principala dificultate cu care se confrunta avocatii este lipsa timpului necesar, dar si selectia celor care solicita ajutor financiar (sponsorizari) sau asistenta juridica pro-bono. „Indubitabil, toate solicitarile sunt justificate, insa obiectiv vorbind, nu toate solicitarile pot fi preluate. Pentru a face o selectie, apelezi la criterii, analiza de caz etc. Fapt dificil, intrucat una este sa-ti alegi clientii si alta este sa alegi intre nevoile si suferintele celor care apeleaza la ajutorul tau,” explica Mona Musat.
In ceea ce priveste recompensele, desi munca pro-bono poate ajuta imaginii unui avocat, aceasta trebuie sa porneasca doar din dorinta de a face un bine societatii. Recompensele tin in totalitate de multumirea si implinirea in plan uman. Actiunile pro-bono sunt dictate de constiinta personala, de un set de valori si principii de viata.
Asa cum spune si avocatul Doru Bostina, „recompensa cea mai mare a actiunilor pro bono este un „multumesc” din inima venit de la cei care beneficiaza de ele”.
