De ce tari precum Polonia sau Ungaria se finanteaza de la populatie, iar Romania nu? Investitiile in titluri de stat romanesti sunt rezervate in general clientilor de private banking, detinerile persoanelor fizice insumand 2,7 miliarde de lei, adica numai 3,6% din totalul titlurilor in lei spre sfarsitul anului trecut, potrivit Ziarului Financiar.
Dupa patru ani de criza marcati de mai multe episoade in care s-a aflat la mana bancilor, Ministerul Finantelor continua sa stea cu spatele la solutia folosita cu succes de multe state – si occidentale, si de prin vecini: atragerea de resurse de la populatie ca o forma de finantare stabila si mai usor de mobilizat in momente delicate – desigur, in masura in care administratia este credibila.
Ce functioneaza in Germania, Suedia, Italia, SUA, dar si in Cehia, Polonia si Ungaria nu pare sa fie bun pentru Romania, iar reprezentanti ai Finantelor s-au tot chinuit in ultimii ani sa gaseasca contraargumente pentru reintroducerea unui mecanism abandonat in prima parte a anilor 2000. Explicatia nerostita oficial: titlurile pentru populatie ar concura depozitele bancare, iar bancile nu vor presiuni suplimentare, pozitia acestora fiind sustinuta de FMI.
Polonia foloseste cea mai mare banca ramasa sub controlul statului pentru distributie si vinde populatiei bonduri chiar si pe zece ani, cu valoarea nominala de 100 de zloti (circa 100 de lei).
Cehia a reluat vanzarea bondurilor de retail in noiembrie 2011, iar achizitiile au trecut deja de 5% din portofoliul de obligatiuni pe termen mediu si lung denominat in coroane, Ungaria vrea ca investitiile populatiei sa urce la 10% din datoria publica, oferind inclusiv titluri in euro, in timp ce Slovacia evalueaza variante de distributie, una dintre optiuni fiind oficiile postale. Nu numai ca statul roman nu ia in calcul populatia drept o categorie de investitori care poate juca un rol important, ci chiar a stabilit o bariera pentru persoanele fizice prin fixarea valorii nominale a unui titlu emis de Trezorerie la 10.000 de lei.
Pe de alta parte, investitia directa in titluri de stat este scutita de impozit, in timp ce plasamentele realizate prin intermediul fondurilor de investitii sunt supuse taxarii. Asa se face ca achizitiile de titluri de stat sunt rezervate unui grup restrans de persoane fizice – de obicei clienti de private banking ai bancilor care isi permit sa faca investitii de la 10.000 de lei in sus si sunt rasplatiti cu scutirea de impozit. „Daca ar fi emise titluri de stat pentru populatie, oamenii ar avea un mod direct de a penaliza statul. Atunci cand statul face risipa, cand creste cheltuielile, urca inflatia – ceea ce erodeaza randamentele, populatia vinde titlurile, iar pretul acestora scade. Relatia dintre cetateni si stat ar fi mai directa si mai activa decat acum cand cetatenii penalizeaza politicienii doar din patru in patru ani, la alegeri”, comenteaza analistul Florin Citu.
Romania se bucura ca are ocazia sa redevina un mare importator de capital strain odata cu intoarcerea investitorilor nerezidenti pe piata locala a titlurilor de stat, iar administratia nu schiteaza niciun gest de incurajare a economisirii interne prin care sa mai reduca din vulnerabilitatea fata de schimbarile de sentiment ale strainilor.
Ministerul Finantelor pastreaza titlurile de stat in lei numai pentru investitori persoane fizice cu dare de mana, de teama sa nu deranjeze bancile, care ar putea vedea o parte din depozite migrand spre o alternativa de plasament cu risc suveran si aducatoare de castiguri neimpozabile.
