Odata cu noutatile legislative introduse prin reglementarea actuala a procedurii insolventei, adoptarea Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa a creat, totodata, premisele aparitiei unor noi interpretari jurisprudentiale, in unele cazuri diametral opuse de cadrul legislativ anterior, Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei.
Autori: Av. Sebastian Gheorghe, Av. Voicu Cheta, Radulescu & Musoi SPARL
Astfel, in primele luni de la implementarea noului act normativ, se observa formarea unei noi practici judecatoresti, caracterizata printr-o abordare diferita in ceea ce priveste solutionarea pluralitatii de cereri avand ca obiect numirea administratorului judiciar provizoriu, decizie ce poate influenta inca de la inceput sansele de reusita a procedurii, pe termen lung.
Concret, problematica supusa analizei este reprezentata de modalitatea de solutionare a cererilor de deschidere a procedurii insolventei, in cazul in care se inregistreaza o pluralitate de cereri introductive, reglementata de art. 66 alin. (6) si (7) din Legea nr. 85/2014, care influenteaza inclusiv procedura de desemnare a administratorului judiciar provizoriu.
In situatia existentei mai multor cereri de deschidere a procedurii insolventei, dintre care una formulata de catre debitor, textul legal sus mentionat prevede ca se va proceda la solutionarea, in procedura necontencioasa, exclusiv a cererii debitorului, urmand ca, in cazul admiterii acestei cereri, cererile apartinand creditorilor sa nu mai fie analizate ca si cereri de deschidere a procedurii, fiind calificate drept declaratii de creanta.
Doar in situatia in care cererea debitorului va fi respinsa, judecatorul sindic va mai proceda la solutionarea cererilor creditorilor.
Intrucat solicitarea de desemnare a unui anumit practician in insolventa ca administrator judiciar provizoriu reprezinta o cerere accesorie capatului principal de cerere care vizeaza deschiderea procedurii de insolventa, ordinea de solutionare a cererilor de deschidere a procedurii insolventei influenteaza si ordinea de prioritate a solicitarilor de desemnare a administratorului judiciar provizoriu.
Imprejurarea ca instanta se pronunta cu prioritate asupra cererii debitorului creeaza, practic, o cale speciala in favoarea societatii debitoare de a propune practicianul in insolventa in toate cazurile in care formuleaza cerere de deschidere a procedurii si aceasta cerere ii este admisa, chiar daca unul sau mai multi creditori au formulat o astfel de cerere anterior.
Motivarea instantelor in sensul celor precizate anterior se bazeaza pe considerentul ca, avand in vedere ca cererile creditorilor au fost calificate drept declaratii de creanta, acestia nu ar putea solicita numirea unui anume administrator judiciar provizoriu pe calea cererii de admitere a creantei, avand practic doar posibilitatea de a solicita inscrierea in tabelul preliminar al creantelor.
Dispozitiile art. 45 lit. d din Legea nr. 85/2014, care dau prioritate la desemnarea unui administrator judiciar propus de creditor cand exista o solicitarea de desemnare si din partea debitorului, ar fi lipsite de aplicabilitate in aceasta viziune, ceea ce contravine in mod evident intentiei legiuitorului, asa cum se desprinde din modul de redactare al textului legal[1].
Cu toate acestea, datorita tehnicii legislative deficitare si a necorelarii textelor legale care reglementeaza modul de solutionare a cererilor de deschidere a procedurii, respectiv modul de desemnare a administratorului judiciar, sansele de a avea o jurisprudenta unitara cu privire la aspectul tratat sunt foarte mici.
[1] In cazul in care atat debitorul, cat si creditorul au solicitat desemnarea cate unui administrator judiciar/lichidator judiciar, va avea prevalenta cererea creditorului.
