Constitutia este mai mult decat o lege fundamentala; este o casa a legilor in care, daca intram cu spiritul deschis, pozitiv, cu dragoste, putem avea ocazia de a o improspata si a o decora dupa gustul nostru, pentru noi si copiii nostri.
Autor: Ioan Chelaru (foto), vicepresedinte al Comisiei pentru revizuirea Constitutiei. Articol extras din numarul 3 al revistei Intelligent Life Romania.
Sa vorbesti despre revizuirea Constitutiei in zilele acestea pare subiectul la moda. Cel mai mult despre modificarea Constitutiei se vorbeste in media: publicatiile on-line sau scrise contin – aproape fara exceptie – informatii despre opiniile unuia sau altuia in legatura cu ceea ce ar trebui sa contina legea fundamentala, in timp ce canalele de stiri promoveaza dezbateri pe marginea noii Constitutii. Pe de alta parte, partidele politice nu contenesc sa mediatizeze propria conceptie in legatura cu revizuirea. Si, nu in ultimul rand, juristii, fie se manifesta critic la adresa solutiilor prefigurate de partidele politice, fie nu exprima nici un fel de opinie.
In aceasta fierbere generalizata, manifestata de politicieni, jurnalisti si profesionistii legii, care – parca la unison – isi manifesta, in primul rand, opiniile critice fata de Constitutie – nu poti sa nu te gandesti decat la faptul ca societatea romaneasca se raporteaza la fenomen fie cu patima, fie cu indiferenta. Dincolo de aceste doua extreme ale comportamentului uman, revizuirea Constitutiei pare ca nu exista.
A devenit aproape un truism faptul ca o Constitutie reprezinta legea fundamentala a unui stat. Si daca asa stau lucrurile – si chiar asa stau – cei mai multi ar replica: cum altfel sa te gandesti la aceasta lege decat cu patima! Nimic mai adevarat.
Patima este foarte importanta, daca insa este insotita de pasiune si mai putin de incrancenare ori furie; si indiferenta este relativ normala, daca nu este insotita de raceala si dezinteres!
Insa eu consider ca legea fundamentala si, mai ales, momentul modificarii pot insemna si altceva. La mai mult de doua decenii de la reintrarea noastra in sistemul democratic, cred ca este normal sa punem in demersul revizuirii si alte ingrediente decat furia, negarea ori – la polul opus – detasarea si dezinteresul. Calmul, echilibrul, implicarea si chiar dragostea fata de orice fenomen social ar trebui sa ne guverneze, sa ne conduca mai mult actiunile. Meritam, ca natiune, sa incepem sa ne autoeducam in comportamentul social, in ideea ca fiecare dintre deciziile politice si legislative ne privesc, fac parte din viata noastra si trebuie sa le analizam cu buna-credinta, cu calm si, de ce nu, cu implicare.
Pana la urma, ce este Constitutia? Nu as defini-o juridic, filozofic, sociologic. Mai simplu, pe intelesul tuturor, as spune ca este un set de reguli minimale care reglementeaza puterea pentru a permite cetatenilor sa traiasca. Ca atare, cu cat mai putine reguli si precizari, cu atat mai bine.
Sigur, in acest moment, in plina desfasurare a “foii de parcurs” a procedurii revizuirii, primul control al Curtii Constitutionale se dovedeste a fi suficient de “radical”. Poate parea, la prima vedere, ingrijorator, insa nu este asa.
Cu rabdare si discernamant, fara patimi politice sau de alta natura, Comisia speciala parlamentara a purces la inlaturarea unor amendamente apreciate ca incalcand prevederile art.152, cel care se refera la limitele revizuirii, si care au fost declarate neconstitutionale. De asemenea, se analizeaza si observatiile Curtii Constitutionale privind eliminarea, reformularea, reconsiderarea asezarii sau reconsiderarea unei solutii legale.
Sunt multe teme importante care au starnit totusi interesul si discutii in toate mediile.
Prima se refera la ideea lansata intr-un anume moment privind obligativitatea includerii in legea de revizuire a rezultatului unui referendum consultativ anterior privind numarul de parlamentari si numarul Camerelor Parlamentului.
Decizia Curtii Constitutionale releva, inlaturand odata pentru totdeauna ideea lansata, asa cum precizam, cu rea credinta de unii, ca, daca nu prevede trecerea la un parlament unicameral, orice revizuire este neconstitutionala.
A doua priveste posibilitatea ca un text constitutional de revizuire sa fie declarat neconstitutional. In raport de care Constitutie? Cum se poate ca un act normativ de modificare a Constitutiei sa fie declarat neconstitutional, raportat chiar la Constitutia pe care doreste sa o modifice?
Este posibil si legal. Actuala Constitutie a Romaniei a fost elaborata de prima Adunare Constituanta din 1991. Ea o fost modificata prin procedura revizuirii in 2003 de catre Parlamentul Romaniei.
In Constitutia din 1991, legiuitorul constituant a adoptat cateva texte, le-as numi “de garda”, prin care anumite valori fundamentale, consfintite in Constitutie, nu pot fi „revizuite”.
Ca atare, in procedura revizuirii exista o serie de „limite” obligatorii, prevazute in art.152 din Constitutie, care nu pot fi modificate, drept urmare orice „atingere” adusa direct sau indirect limitelor revizuirii este neconstitutionala.
Dispozitiile actualei Constitutii privind caracterul national, independent, unitar si indivizibil al statului roman, forma republicana de guvernamant, integritatea teritoriului, independenta justitiei, pluralismul politic si limba oficiala nu pot forma obiectul revizuirii.
Eu cred ca avem sansa de a fi contemporani cu momentul in care legea fundamentala se modifica in bine. Poate ca, daca de aceasta data o vom face constructiv, pozitiv, am putea avea mai mult decat oportunitatea de a privi evenimentul in sine, am avea ocazia de a participa la el si la constructia lui.
