Justitia este “respectul dreptului celuilalt” (Victor Cousin). Iata una dintre definitiile cel mai simplu exprimate care pare a face ceva sugestii inclusiv despre echilibrul natural ce se cere a fi stabilit la nivelul statului de drept intre exercitarea fortei publice si pastrarea secretului profesiei de avocat.
Unde incepe si unde se termina respectarea, de catre organul de ancheta, a dreptului la discretie la care avocatul este obligat fata de clientul sau? Este suprareglementarea o garantie pentru mentinerea echilibrului acestui raport de forte sau denota, dimpotriva, tocmai incapacitatea sistemului de a-si aseza profesiile intr-un raport de echilibru natural? Intr-o societate sanatoasa, aceste forte se presupune ca s-ar comporta natural, in raporturi de complementaritate, ca intr-un angrenaj comandat de principiul rotilor dintate.
“Avocatul nu este si nu poate fi delator. El nu poate fi denuntatorul propriului client”, spune cu fermitate avocat dr. Gheorghe Florea, presedintele Uniunii Nationale a Barourilor din Romania (UNBR). Pastrarea secretului profesional este pentru avocatul citat o garantie atat pentru conditia sa de aparator cat si pentru postura sa de sfatuitor al clientului sau.
Cu toate acestea, nu putine sunt cazurile in care acest echilibru de forte este serios pus la incercare. De altfel, divulgarea secretului profesional este incriminata de Codul penal. In special cu privire la obligatia pastrarii confidentialitatii, sanctionata cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani sau amenda. Incriminarea este, insa, restransa la devoalarea informatiilor din viata privata. Asadar, cel care prin natura profesiei are acces la date cu caracter privat si are inspiratia proasta de a le deconspira este pedepsit de legea penala. Altfel spus, este sanctionata incalcarea increderii. Nu acelasi lucru se intampla, insa, cu secretul bancar si cu cel profesional dupa inceperea urmaririi penale. Salvarea pare a veni dinspre insusi Statutul profesiei de avocat care statueaza cat se poate de ferm ca avocatul este “dator” sa pastreze secretul profesional cu privire la orice aspect al cauzei care i-a fost incredintata. Pentru ca “secretul profesional este de ordine publica”. Asa se face ca avocatul nu poate fi “obligat in nicio circumstanta si de catre nicio persoana sa divulge secretul profesional”. Nimeni nu-l poate dezlega. Nici macar clientul sau, nu doar reprezentatul autoritatii publice. (Cu exceptia – fireasca, de altfel – cand avocatul insusi este urmarit penal sau disciplinar sau cand exista o contestatie in privinta onorariilor convenite.) Astfel, “obligatia de a pastra secretul profesional este absoluta si nelimitata in timp” – potrivit aceluiasi statut al profesiei – si se extinde si asupra colaboratorilor sau salariatilor avocatului. Insasi interceptarea convorbirilor sale telefonice sau a corespondentei profesionale este interzisa daca nu exista date ca acesta ar fi savarsit sau s-ar pregati sa comita vreo infractiune. Asa cum stabileste art. 139 din Noul Cod de procedura penala (NCPP). Tot asa cum art. 102 alin. (4) din NCPP prevede ca “probele derivate se exclud daca au fost obtinute in mod direct din probele obtinute in mod nelegal si nu puteau fi obtinute in alt mod”. Iar proba astfel obtinuta din convorbirea avocat-client va fi inlaturata. Numai daca informatia din convorbire a condus organele de urmarire penala pe o anumita pista iar proba a fost administrata prin alte mijloace de probatiune atunci aceasta ramane valida. Numai ca insasi interceptarea discutiilor telefonice dintre avocat si client reprezinta o incalcare a vietii private. Iata de ce Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) a apreciat in cauza Pruteanu contra Romaniei ca interceptarea convorbirilor telefonice ale avocatului cu clientul sau a reprezentat o incalcare a art. 8 din Conventie. Cel referitor la respectarea vietii private si a secretului corespondentei. Analizand ingerinta autoritatilor in viata privata, Curtea a stabilit ca interceptarea convorbirilor dintre avocat si client a reprezentat o atingere adusa tocmai secretului profesional; reglementat inclusiv prin insusi Statutul profesiei. Si ca aceasta incalcare a lezat insasi relatia de incredere dintre avocatul Pruteanu si clientul sau care se putea considera indreptatit sa faca plangere pentru nerespectarea vietii private si a corespondentei purtate cu avocatul sau. ( Cazul Pruteanu contra Romaniei, nr 30181/05, Hotararea CEDO din 3.02.2015)
Asadar, exercitarea fortei publice nu se poate face in afara protejarii relatiei de incredere dintre avocat si clientul sau. Nu cu incalcarea sa!
