Extrase din noua carte a avocatului prof univ dr Mihai Hotca: „Cugetările unui jurist”

“Realitatea ne demonstrează că, în unele cazuri, primele locuri nu sunt obținute de cei mai buni, fie pentru că la întrecere nu participă întotdeauna cei mai buni, fie pentru că jocul este distorsionat de diverși factori. De pildă, dacă în cadrul alegerilor cei care candidează nu sunt dintre cei mai buni ori dacă alegerile sunt trucate”.

„Diferendele pendinte trebuie stinse, iar stările potențial conflictuale trebuie evitate, concurența trebuie stimulată și dublată de un cadru de reguli care să-i asigure corectitudinea, iar colaborarea trebuie încurajată în cadrul echipelor sociale, fiind esențială pentru menținerea și creșterea bunăstării noastre”.

„Haosul este o stare total neregulată (integral dezorganizată), în timp ce ordinea este o stare armonioasă (desăvârșită). Haosul generează stres, neliniște și agitație, în timp ce armonia produce liniște, confort psihic și calmează spiritele”.

„Viața armonioasă ori haotică este într-o anumită măsură rezultatul acțiunilor sau inacțiunilor noastre intenționate, astfel că este bine să fim cu ochii pe ea („în patru”), dar rămâne o altă parte a poveștii vieții noastre care se pare că se derulează după un scenariu la scrierea căruia noi nu am avut nicio contribuție, dar cel puțin putem încerca să-i asigurăm o bună interpretare”.

„Bârfa a apărut din nevoia sau dorința unor membri ai colectivităților primitive de a cunoaște anumite aspecte ale vieții celorlalți, în special detalii savuroase sau picante. La auzul unor informații de acest tip, cei care le receptează ciulesc imediat urechile”.

„Când nu își satisfăcea instinctele primare (de conservare sau de reproducere), omul primitiv socializa, în principal, prin intermediul bârfei”.

„Cursa creșterii economice produce nu numai efecte benefice, ci și consecințe negative pentru omenire, dintre care cele mai importante vizează mediul. Chiar dacă pe hârtie sunt adoptate măsuri pentru protecția mediului, în fapt, crescând numărul autovehiculelor, folosindu-se în continuare industrii poluante ș.a., se poate lesne constata că mediul este în gravă și accelerată suferință. Sunt orașe sau zone ale lumii în care poluarea este atât de evidentă, încât oamenii evită să petreacă timpul în aer liber. Într-o astfel de situație ingrată se află foarte multe orașe din China sau India”.

„Omul riscă din ce în ce mai mult să-și piardă umanismul, întrucât acceptă prea ușor să transfere tot mai mult din puterea sa către inteligența artificială. Odată ce își va pierde umanismul, foarte probabil, omul își va pierde și primul loc în lanțul trofic, pentru că va fi din ce în ce mai dependent de algoritmii artificiali până în ziua în care totul îi va fi potrivnic. În acea zi se va vorbi despre oameni la trecut, așa cum astăzi se vorbește despre dinozauri”.

„Foarte multe lucruri, deși la prima vedere nu costă nimic, au totuși costuri ascunse sau vor costa ceva în viitor. Uneori, costul ascuns este plătit de alții, dar, rând pe rând, fiecare dintre noi îl achităm (probabil, cu unele excepții neglijabile) fie mai devreme, fie mai târziu, întrucât roata costurilor ascunse ale gratuităților se învârte neîncetat”.

„Ne place să gândim dihotomic, adică să împărțim oamenii în două categorii: bogați și săraci; morali și imorali; învingători și învinși etc. La o analiză serioasă, ne dăm însă seama că fiecare categorie are nevoie de anumite ajustări”.

„Comunitățile umane contemporane se bazează pe indivizi sau subgrupuri de indivizi care au convingeri similare sau prevalent similare cu ale celorlalți care le compun. Așa stând lucrurile, în special când alăturarea membrilor grupului este determinată de apartenența la aceleași valori, apare o divizare a societății în funcție de afilierea morală. Și atunci discutăm despre noi și ceilalți, noi și ei sau noi și voi. Astfel, se ajunge la izolare sau segregare”.

„Economia comportamentală abordează Omul, nu numai din perspectiva modelelor abstracte, care mai degrabă sunt neîntâlnite decât prezente în realitatea economică, ci potrivit conduitei sale, cu slăbiciuni și virtuți, cu defecte și calități. Cu alte cuvinte, conform acestei noi ramuri economice, homo sapiens este investigat sau cercetat din perspectivă economico-psihologică, cu luarea în considerare a faptului că, înainte de toate, acesta este OM”.

„Democrațiile cele mai avansate din lume (de exemplu, din SUA sau Marea Britanie) se bazează pe sisteme electorale care pot genera atât o dictatură (sau tiranie, în exprimarea lui J.S. Mill) a majorității, cât și o dictatură a minorității care a votat. Dacă tirania majorității este, de regulă, acceptată de corpul electoral și de morala politică din democrațiile consolidate, tirania minorității n-ar trebui să fie acceptată, deoarece este prea departe de voința poporului”.

„În peisajul public al prezentului găsim evenimente, fapte sau împrejurări care, volens nolens, ne duc cu gândul la personajul BIG BROTHER din cartea lui G. Orwell. Pentru a nu rămâne la un nivel teoretic, este suficientă o simplă referire la scandalurile legate de ultimul scrutin privind alegerea președintelui în SUA”.

„Sunt voci în societatea contemporană care rostesc pe un ton din ce în ce mai ferm că, deși are asigurată o subzistență superioară celei regăsite în cartea lui Orwell, omul prezentului trăiește practic temeri similare, deoarece lumea sa este una la fel de infernală. Azi, FRATELE CEL MARE este considerat SISTEMUL (TICĂLOȘIT), despre care se spune că deservește interese oculte, care sunt străine binelui comun”.

„Printr-o metaforă, am putea spune că, în copilărie, fiecare om este ca un bloc de marmură în interiorul căruia se află o minunată statuie nefinisată (necioplită și neșlefuită). Sau, așa cum spunea Michelangelo, înăuntrul fiecărui bloc de marmură sălășluiește o statuie frumoasă, care poate fi scoasă la lumină prin îndepărtarea materialului excedentar”.

„Nu toți oamenii au norocul să fie șlefuiți prin educație ori să fie ciopliți de mediul în care trăiesc, astfel că rămân simple posibilități, care nu au beneficiat deloc sau prea puțin de factorii cu rol cauzal sau influențator în ceea ce privește aducerea la lumină a personalității marcante ce sălășluiește în corpul oricărui om normal. În acest din urmă caz discutăm fie de cei fără șansă, fie de nenorociți”.

„Adagiul errare humanum est, sed perseverare diabolicum are o oarecare valabilitate și în prezent, fiind incident în ceea ce privește sfera relațiilor sociale cârmuite de sistemul de reguli morale, fără să fie incidentă în domeniul relațiilor sociale supuse dreptului (legilor). Cu alte cuvinte, morala acceptă greșeala, pe care o consideră o chestiune ce ține de natura umană, în timp ce legea (dreptul), atunci când interzice faptele din culpă (greșelile), nu condiționează sancționarea acestora de repetarea lor, astfel că o singură faptă este suficientă pentru a antrena răspunderea juridică”.

„O afacere care nu mai merge, în ciuda eforturilor de salvare, și o relație care s-a împotmolit, neputând fi îndreptată în condiții acceptabile, au o singură soluție: stoparea acestora”.

„Între cele două mari curente politice – conservatori și liberalii de stânga – se situează libertarienii, care nu sunt altceva decât liberalii clasici (de dreapta). Pentru libertarieni, grija autorităților față de cei oprimați trebuie să fie mai redusă, dar aceștia pun libertatea pe primul loc, în special sub aspect economic, dar nu numai”.

„Frumusețea și, totodată, problema cea mare a moralei este tocmai existența diversității morale”.

„Probabil, cea mai înaltă treaptă a evoluției umane va exista atunci când ceea ce va fi considerat ilegal va fi și imoral, iar ceea ce va fi apreciat ca legal, va fi și moral. Vom avea parte de o societate cu adevărat etică atunci când diferențele dintre sistemul moral și cel juridic vor fi neglijabile, adică în momentul în care tot sau aproape tot sistemul regulilor ce alcătuiesc moralitatea va fi integrat în sistemul juridic, neexistând reguli legale imorale”.

„Dacă nu este imposibil, atunci sigur este foarte dificil să ne imaginăm lumea în care trăim fără existența diadei bine-rău. Ne-am afla, probabil, într-o situație similară cu cea în care ni s-ar cere să concepem fericirea fără să cunoaștem nefericirea sau vremea frumoasă comparativ cu vremea urâtă”.

„Analizând cu detașare viața și faptele tiranilor, acestea sunt departe de a fi pozitive sau demne de a fi elogiate. Dimpotrivă, majoritatea despoților prezintă câteva particularități blamabile comune, printre care se numără: viclenia, determinarea, ipocrizia și cruzimea”.

„De multe ori, auzim oameni spunând – și, uneori, le dăm dreptate – că aroganța este o caracteristică a oamenilor cu bani sau a celor care dețin pârghii de putere. Cu alte cuvinte, în cazurile în care astfel de indivizi se comportă în mod arogant, suntem tentați să spunem că această particularitate este un efect generat de faptul că cel în cauză este bogat sau deține butoane ale puterii. Viața de zi cu zi ne demonstrează însă că, așa cum nu toți oamenii bogați sau cei cu poziții importante în exercitarea puterii nu se comportă cu înfumurare, nici ceilalți nu etalează toți modestie”.

„Erostratismul este o maladie, care se manifestă în cazul unor bolnavi psihici, ce constă într-un amestec de răutate, amoralitate și vanitate. Evident, dintre cele trei defecte sau vicii, cel mai proeminent dintre ele este vanitatea (orgoliul). Denumirea acestui defect uman provine de la grecul Erostrat din Efes, care voia cu tot dinadinsul să se remarce, să fie cunoscut, să facă ceva măreț. Nereușind să se evidențieze prin lucruri pozitive, având un orgoliu ce nu putea fi cuprins de propria piele și vrând să-și asigure un loc în istorie (posteritate), Erostrat și-a propus să rămână în memoria colectivă prin săvârșirea unei fapte grave abominabile. Fapta pe care acesta a gândit-o și comis-o a fost aceea de a da foc templului Dianei din Efes, edificiu considerat una dintre cele șapte minuni ale lumii antice”.

„Nimeni nu poate susține, fără riscul de a minți, că succesul i se datorează în exclusivitate sau că eșecul îi este imputabil în integralitate, deoarece, într-o mai mare sau mai mică măsură, izbânzile și nerealizările omului sunt determinate de factori multipli, dintre care unii au rol cauzal, iar alții de influențare. După naștere, cursul vieții omului este influențat sau determinat de un lung șir de variați factori (sociali, biologici, politici etc.), care își pun amprenta asupra devenirii sociale a fiecărui om. În concluzie, indiferent de varianta în care hazardul a așezat zarurile în trecutul nostru, la următoarea aruncare acesta le poate potrivi la fel sau le poate aranja în oricare altă variantă dintre cele posibile, așa că, folosind o metaforă, putem spune că viața este un joc de noroc, având în multe cazuri rezultate imprevizibile”.

„Efectul dominoului este invocat deseori pentru a descrie evenimente ori fenomene politice, economice sau sociale. Practic, nu există niciun domeniu sau sector în care să nu fie pomenit acest efect, chiar dacă expresiile utilizate sunt altele, ca, de exemplu: spirala inflaționistă, valul scumpirilor, lanțul slăbiciunilor, avalanșa scumpirilor, înlănțuirea necazurilor, reacție în lanț etc. Efectul de domino, indiferent că se produce la scara anticipată sau la o scară diferită de cea prezisă, în cele mai multe situații nu se manifestă în configurația prefigurată. Astfel, referindu-ne la efectele mișcărilor asociate fenomenului Primăverii arabe, se remarcă faptul că acestea nu sunt cele avute în vedere. Este adevărat că o parte dintre dictatorii vizați de mișcările populare au căzut, dar regimurile ulterioare instalate la putere sunt departe de a fi așa cum și-au închipuit cei care a vrut schimbarea politică. În realitate, în unele state s-au instalat alți dictatori, în altele s-a ajuns la război civil și, în majoritatea acestora, milioane de civili au fost nevoiți să-și părăsească locuințele”.

„Practic, din punct de vedere psihologic, venitul periodic este asemănător unui ameliorator efemer al stării de stres. Așa se manifestă adicția față de veniturile lunare, respectiv ca o stare de dependență de aceste câștiguri periodice, pe care o trăiește, cu mai mare sau mai mică intensitate, omul contemporan, aflat sub imperiul nevoilor materiale”.

„Fotbalul și celelalte sporturi sunt utile din punct de vedere social, întrucât contribuie la formarea de caractere puternice, la dobândirea unor deprinderi socialmente pozitive și la degajarea tensiunilor acumulate în societate. Fotbalul este, în același timp, util, dar și iubit, pentru faptul că oferă spectatorilor prilejul să se manifeste fără inhibiții ori rețineri de ordin moral, fiind din acest punct de vedere o supapă prin care respiră societatea supusă presiunilor vieții sociale cotidiene”.

„Viața omului contemporan este din ce în ce mai virtuală, întrucât acesta își petrece tot mai mult timp în mediul virtual, în lumea formelor imateriale. Diversitatea și funcțiile dispozitivelor electronice, precum și posibilitățile de interconexiune sunt tot mai accesibile și tentante, din perspectiva avantajelor imediate”.

„Omul este relativ dependent de serviciile domnului Internet, iar în viitor riscă să-și accentueze adicția până în punctul în care va deveni total dependent de acesta. Așadar, efectul adictiv al utilizării rețelelor sau sistemelor informatice se manifestă deja pregnant, întrucât ne petrecem foarte mult timp online, utilizând pe scară largă dispozitivele electronice inteligente, și, cu mare nerăbdare, apelăm imediat la toate facilitățile noi ce apar pe piața de profil. Procedând în această manieră, fără niciun fel de prudență sau precauție, omul riscă să-și piardă individualitatea, viața privată, libertatea și liberul-arbitru. Într-un cuvânt, riscă să-și piardă umanismul. Într-adevăr, omul riscă din ce în ce mai mult să-și piardă umanismul, întrucât acceptă prea ușor să transfere tot mai mult din puterea sa către inteligența artificială, în schimbul unui aparent beneficiu – simplificarea vieții. Pentru a dăinui ca specie pe Terra, omul trebuie să fie mult mai preocupat de viitor, respectiv să nu transfere autoritatea către dispozitivele inteligente, să reglementeze strict modul de folosire a inteligenței artificiale și a descoperirilor științifice cu potențial malign. De asemenea, omul trebuie să protejeze mediul, statele bogate să fie mai altruiste și generoase cu cele sărace, implicându-se vizibil în ridicarea nivelului de trai al acestora, iar organizațiile internaționale să beneficieze de pârghii reale care să poată fi folosite în interesul umanității”.

„Omul prezentului se află într-un punct al devenirii sale în care crește progresiv riscul asimilării lui cu un procesor biochimic, care funcționează potrivit legilor matematicii, aplicabile procesorilor electronici. Altfel spus, algoritmii biochimici, specifici organismelor umane, se consideră că se supun acelorași legi matematice cărora li se supun algoritmii electronici”.

„Analizând cu mare atenție derularea evenimentelor în domeniul informatic, constatăm, aproape pe neobservate, că iese de după cortina istoriei un nou curent de gândire, adică o nouă filosofie sau religie – religia informației, denumită dataism. Dataismul este un termen folosit începând cu 2013 pentru a denumi filosofia datelor”.

„Conform unora dintre susținătorii dataismului, denumit de către Harari religia datelor, este doar o chestiune de timp până când algoritmii electronici (inteligența artificială) vor întrece algoritmii umani (biochimici)”.

„Butada lui Nietzsche – ce nu mă omoară mă face mai puternic – constituie, foarte probabil, ideea pe care s-au bazat și cei care au făcut primele încercări ale hormezei, homeoterapiei sau vaccinării. Aceștia, la fel ca Nietzsche, observaseră că fierul călit este mai puternic, că cei care rezistă mai bine la frig sau la căldură au fost anterior expuși la aceste intemperii, cei care au capacități fizice superioare au făcut antrenamente etc. În esență, au constatat că, prin supunerea repetată, eventual progresivă, dar controlată, la factori nocivi sau la riscuri, organismul uman capătă imunitate la boli, la riscuri sau la evenimente imprevizibile”.

„O pregătire generală este preferabilă unei pregătiri foarte specializate, mai ales în cazul profesiilor sau meseriilor cu risc mare de dispariție”.

„Atunci când suntem chemați să dezlegăm meandrele unui paradox aparent insolubil, este util să ne poziționăm în afara corsetului enunțului, pentru a evita capcana gândirii în cutie. Cum putem face acest lucru? Sunt multe modalități. Una dintre multiplele asemenea modalități ar fi să ne imaginăm modul de a fi al unui personaj important, care a trecut atipic sau neconvențional prin viață. Spre exemplu, să ne gândim la fotografia lui Einstein în care acesta scoate limba sau la Papa Ioan Paul al II-lea, care, cu un fin simț al umorului, l-a ascuns în glumă pe un copil sub haina sa largă. Persoanele cu gândire neconvențională sau atipică sunt adesea marginalizate pentru că sunt considerate ciudate sau chiar nebune. În mod paradoxal, nebunii sau ciudații sunt cei care au contribuit în măsura cea mai mare la progresul omenirii și la cele mai importante descoperiri ale științei și tehnicii”.

„Când facem parte din anumite grupuri sociale, afilierea noastră la acestea se bazează pe lucruri pe care le avem în comun cu ceilalți membri ai acelor grupuri (spre exemplu, avem aceeași etnie sau aceeași profesie). În majoritatea cazurilor, discutăm despre identitate sau interese comune”.

„Părinții trebuie să se implice în mod echilibrat și să lase copiilor atât o marjă de libertate, cât și una de responsabilitate. Familia și școala trebuie să completeze furnizarea de informații și a siguranței cu responsabilizarea prin implicarea copiilor în activități de interes social, de stimulare a creativității și fixarea unei marje de libertate-responsabilitate”.