GUEST WRITER | Alexandru Teodorescu, Grecu & Asociații: Nou proiect de directivă în materia drepturilor de autor – taxa pe link și „upload filter”

În data de 12 Septembrie, Parlamentul European a votat proiectul de directiva privind dreptul de autor pe piaţa unică digitală, proiect care a născut şi anterior o serie de controverse între diferite sectoare ale mai multor actori din piaţa digitală şi nu numai.

Scopul declarat al proiectului de directivă este acela de a înlesni şi creşte posibilităţile titularilor de drepturi de autor şi a creatorilor de content să obţină remuneraţii echitabile din partea marilor platforme online pe care operele pot fi încărcate şi/sau distribuite, dar şi de a „elibera” internetul din mâiniile marilor giganţi tehnologici.

Proiectul a fost la a doua încercare de a fi votat de forul european după ce, în luna iulie a acestui an a fost respins, ca urmare a mai multor critici aduse „punctelor sensibile” ale proiectului de directivă, respectiv critici care au fost adresate articolelor 11 şi 13. Pe de altă parte, există şi voci care susţin iniţiativa şi care consideră că aceasta va aduce multe beneficii, în special creatorilor de conţinut care este distribuit online.

În concret, împotriva proiectului s-au poziţionat, în special, reprezenanti ai marilor companii care activează online, precum Google, Facebook, Wikipedia, care afirmă că, dacă directiva va rămâne în formă actuală şi va fi transpusă în legislaţiile interne de către statele membre, atunci se va ajunge la o restricţionare drastică a posibilităţilor de a produce conţinut original (practic, opere care să fie protejate de dreptul de autor), dar şi la o redefinire şi îngrădire a felurilor în care conţinutul va ajunge la utilizatori.

Pe de cealaltă parte, susţinătorii sunt în cea mai mare parte reprezentaţi de artişti, studio-uri sau agenţii de presă, care s-au arătat încântaţi de faptul că, spun ei, internetul este recuperat, în acest fel, de sub rechiziţionarea marilor giganţi.

Adevărul este, însă, credem noi, undeva la mijloc şi, în acest material, ne propunem să analizăm cele două articole contestate ale proiectului de directivă – taxa pe link şi upload filter, scoţând în evidenţă  atât punctele nevralgice, dar şi lucrurile bune care pot să intervină odată cu eventuala adoptare finală şi transpunerea de către statele membre a directivei.

Articolul 11 şi „taxa pe link”

În esenţă, utilizarea digitală a publicaţiilor se referă la link-uri către articole de presă, publicate pe diferite platforme online (Wikipedia, Reddit, Google News şi multe alte asemenea), iar drepturile la care se face referire sunt drepturile titularilor să autorizeze ori să interzică reproducerea operei lor (art. 2 din Directiva 2001/29/CE), precum şi dreptul de a autoriza sau interzice comunicările publice ale operelor lor. În alte cuvinte, autorii de publicaţii de presă vor fi îndreptăţiţi să decidă dacă doresc ca platfomele online să adauge legături către articolele lor şi, pe cale de consecinţă, să fie remuneraţi pentru fiecare astfel de distribuire.

Deşi, la o primă vedere, dispoziţia pare a fi în favoarea autorilor, prin prisma faptului că aceştia vor primi o remuneraţie ce va fi raportată la distribuirile efective şi, practic, de la fiecare platformă diferită, riscul care pare a nu fi fost luat în calcul de către legiuitorul european este, pe de-o parte ca informaţiile vor putea fi în continuare să fie distribuite, doar de către cei care îşi vor permite. În concret, în interpretarea formei actuale a articolului 11, orice persoană care utilizează fragmente de conţinut jurnalistic online trebuie să obţină mai întâi o licenţă de la editor, acest drept urmând a se aplica timp de 20 de ani de la publicare.

Pe de altă parte, articolul 11 are toate şansele să îi scoată din piaţă, pe cei care nu îşi vor permite să plătească taxa pe link, lucru care este contrar chiar premiselor acestei propuneri de directivă.

Legiuitorul nu a ţinut de cont de eşecurile anterioare ale unor state membre (Spania şi Germania) de a pune în aplicare o astfel de prevedere. Astfel, în Spania, aplicarea acestei restricţii nu a avut ca efect decât o reducere drastică a accesului la informaţie, iar în Germania, legea este pe cale să fie declarată invalidă de către forurile judecătoreşti.

Alte minusuri ale acestei legi sunt, printre altele, faptul că se va facilita promovarea online a propagandei plătite (fake news), faptul că se va limita accesul în piaţa jurnalistică a publicaţiilor mici, de tip start – up dar şi faptul că se  afla, în contravenţie cu Convenţia de la Berna din 1886.

Poate unul dintre cele mai dăunătoare efecte ale eventualei aplicări în UE a taxei pe link va fi reprezentată de faptul că Wikipedia şi alte surse non-profit de educaţie vor trebui să îşi înceteze existenţa, dat fiind conţinutul lor bazat aproape în exclusivitate pe preluarea de informaţii din alte surse.

Articolul 13 şi „upload filter”

Articolul 13 instituie obligaţia platformelor online care găzduiesc şi distribuie opere de creaţie de a implementa un filtru extrem de riguros la încărcarea operelor, prin care încălcarea drepturilor de autor să fie  prevenită, în caz contrar, platforma urmând a fi răspunzătoare faţă de titlularul drepturilor de autor. Cel mai bun exemplu pentru o astfel de platforma este binecunoscutul Youtube.

La fel ca în cazul articolului 11, şi premisa articolului 13 este una care încearcă să protejeze titularii de drepturi, însă, în opinia noastră, reglementarea lasa de dorit.

Desigur, la nivel macro, nu putem discuta despre o eventuală filtrare „umană” a conţinutului uploadat, ci despre un filtru care ar urma să funcţioneze automat iar, în cazul în care totuşi, va exista material care să depăşească bariera impusă de acest filtru, platforma va urma să suporte consecinţele încălcării dreptului de autor.

De asemenea, textul articolului 13 este incomplet, întrucât se observă că el se referă doar la  acei titulari de drepturi de autor cu care platforma are încheiat un acord, adică la acei titulari de drepturi ale căror opere sunt deja uploadate şi în legătură cu care administratorul platformei va trebui să se asigure că nu sunt reîncărcate de terţe persoane, în mod  ilegal.

Textul nu face referire şi la acei titulari de drepturi de autor ale căror opere  nu sunt încărcate în platformă şi ale căror opere vor putea fi distribuite liber de potenţiali terţi care ar încălca drepturile autorului, exemplul cel mai concret fiind încărcarea pe Youtube a unui videoclip ce are la bază o piesă al cărei autor nu şi-a dat acordul pentru folosirea operei sale (piesa nefiind anterior încărcată).

Va putea fi platforma ţinută răspunzătoare pentru acest gest ilicit în baza noii directive sau nu? Cel mai probabil, răspunsul urmează să fie formulat în perioada următoare, care va premerge votului final (din luna Ianuarie 2019) asupra formei finale a directivei.

Totuşi, chiar în această formă, directiva va putea să încurajeze autorii să colaboreze cu platformele online, având garanţiile date de nouă reglementare, fapt ce ar putea fi în folosul, atât al acestora, cât şi în folosul publicului.

Prevederi în sprijinirea cercetării şi a educaţiei

Noua directiva vine şi cu o serie de limitări ale drepturilor pe care le au titularii de drepturi de autor, în speţă, limitări în interesul sprijinirii cercetării şi educaţiei.

Practic, limitările au în vedere faptul că organismele de cercetare, în scop de cercetare ştiinţifică, sau instituţiile de învăţământ, fie în incintele instituţiilor, fie prin platforme electronice la care să aibă acces exclusiv profesorii şi studenţii elevii, vor putea să folosească operele, în scopurile arătate, fără acordul titularilor operelor.

Concluzie

Un lucru este clar că, la acest moment, directiva este încă în stadiul de proiect legislativ, urmând ca, în luna Ianuarie 2019 să primească avizul final. În cazul în care îl va primi, aceasta va avea un impact uriaş asupra  lumii digitale aşa cum o ştim, nu doar în Uniunea Europeană, cât şi în întreaga lume. Desigur, este posibil ca directiva să mai sufere o serie de modificări, forma pe care statele vor trebui să o transpună fiind cea finală.

Deşi statele vor avea dreptul de a face diferite interpretări la momentul transpunerii, acestea nu se pot depărta extrem de mult de la litera normei europene, fapt care va însemna, ţinând cont de actuala formă, că felul în care este folosit şi distribuit conţinutul protejat de drepturi de autor pe internet se  va schimba radical.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here