Nu de puține ori vedem, auzim sau aflăm că specialiștii sunt contraziși de către profani, care pur și simplu le spun direct în față că nu sunt de acord cu ei, întrucât s-au informat despre subiect și adevărul este cel pe care-l îl cunosc ei.
Neîncrederea în profesioniști sau chiar respingerea acestora este un fenomen care se află în continuă creștere, accentuându-se în prezent din cauza accesului foarte facil la informații, dar și din alte motive.
Neîncrederea în cei cu pregătire atestată în anumite domenii nu trebuie confundată cu îndoiala constructivă, care izvorăște din prudență, și care este într-o oarecare măsură pozitivă. Neîncrederea este, în fapt, mai mult decât simpla îndoială, deoarece aceasta se transformă, din ce în ce mai evident, într-o respingere a ideii de specialist, expert, profesionist etc.
Există mai multe cauze ale dezvoltării fenomenului respingerii competenței. Una dintre ele este aceea că, de multe ori, oamenii de știință și specialiștii s-au înșelat, au greșit ori, mai rar, s-au folosit de poziția lor pentru a satisface anumite interese oculte, contrare scopului nobil pe care ar fi trebuit să-l aibă în vedere. Cu alte cuvinte, experții au eșuat.
O altă cauză o reprezintă faptul că internetul ne livrează din ce în ce mai multe informații aproape din toate domeniile, dintre care o parte foarte mare este constituită din informații greșite sau incorecte. Mulți deintre cei care accesează internetul consideră că acesta furnizează informații corecte sau relativ corespunzătoare adevărului.
De asemenea, ar putea fi încadrată printre cauzele respingerii experților și împrejurarea că, de multe ori, experții se erijează în stăpânii inelelor societății contemporane, considerându-se primii inter pares ai societății sau chiar genialii societății. Această infatuare este de natură să genereze o repulsie din partea oamenilor obișnuiți, care așteaptă de la elite modestie și același respect pe care elitele îl pretind de la ei, considerându-se îndreptățiți să-l primească. Aici relația suferă, deoarece nu este biunivocă. Pe scurt, dacă vrei respect trebuie să-l acorzi și tu, eventual să fii primul care o face.
Pe lângă cele trei posibile cauze, menționate mai sus, ar trebui inclus scepticismul oamenilor, care este alimentat de eșecul clasei politice în ceea ce privește organizarea societății, a creșterii prosperității și asigurării progresului. Într-adevăr, constatăm că există războaie care puteau fi evitate, crize economice sau financiare care puteau fi prevenite, lipsesc programele sociale sau economice pe termen mediu și lung, oameni politici corupți, educația este deficitară, justiția nu funcționează corespunzător etc.
În acest context, este explicabil de ce omul obișnuit nu mai are încredere în stat și nici măcar în experți, adică în elitele societății, care la rândul lor sunt greu de identificat și de recunoscut în societatea contemporană, fiind amestecate de furtuna informațională cu falsele modele, furnizate de mijoacele de informare.
Cu privire la acest subiect, Tom Nichols scrie: ”azi mă șochează nu că oamenii resping competența, ci că o fac atât de frecvent, în atât de multe privințe cu o asemenea furie. (…) Însă această nouă respingere a competenței are o autosuficiență și furie care cel puțin mie îmi sugerează că nu vorbim numai de neîncredere, sau de nelămuriri, sau de căutarea unor alternative: e vorba și de narcisism, la care se adaugă un dispreț față de competență ca un soi de exercițiu de realizare de sine”[1].
În același registru, I. Asimov a spus: ”Aniintelectualismul este o constantă care se perpetuează în viața noastră culturală și politică, alimentat de ideea falsă conform căreia democrația înseamnă că << ignoranța mea este la fel de bună ca știința ta>>”[2].
[1] T. Nichols, Sfârșitul competenței, Ed. Polirom, 2019, p. 11.
[2] Apud, T. Nichols, op. cit., p. 15.
Sursa: htcp.eu
