GUEST WRITER | Dumitru Rusu, Voicu & Filipescu: „Legile antibănci”. De unde, de ce și încotro?

În umbra mult mediatizatei ordonanțe privind „taxa pe lăcomia băncilor” (oficial taxa pe activele instituțiilor bancare conform Ordonanţei de urgenţă nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene) finalul anului 2018 a adus și o altă surpriză pentru sistemul bancar, în parte asteptată dar cu speranța că nu se va întâmpla și nu prea curând.

După ce au rămas foarte multă vreme pierdute prin comisii și alte proceduri parlamentare, în data de 18 decembrie 2018 aceste inițiative legislative, cu impact major, toxic, pentru sectorul financiar-bancar, au trecut într-un mod surprinzător de accelerat prin comisiile cele mai importante pentru aceste măsuri legislative (buget finanțe bănci și juridică) și apoi și prin plenul Parlamentului.

Mă refer la ceea ce unii jurnaliști numiseră de multă vreme, cu mai mult ori mai puțin temei, că „Pachetul de Legi Antibănci” ori „Legile lui Zamfir”, și anume:

  1. Proiect de Lege pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr.13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar.

Link: http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?cam=2&idp=16892

  1. Proiect de Lege pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori

Link: http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?cam=2&idp=16893

  1. Proiect de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanței Guvernului nr.51/1997 privind operațiunile de leasing şi societățile de leasing precum si pentru completarea art.120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.99/2006 privind instituțiile de credit şi adecvarea capitalului

Link: http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?cam=2&idp=16969

De unde și De ce?

Istoria acestor inițiative legislative, bucurându-se de susținerea nu numai a unor parlamentari din arcul guvernamental, a început cu aproximativ un an și jumătate în urmă. Acestea vizează plafonarea dobânzilor (dobânda anuală efectivă) aplicate contractelor de creditare privind consumatorii (la diverse plafoane), limitarea sumelor recuperate de agenții de colectare și răscumpărarea la maximum dublul prețului cesiunii și altele (traseul procedurilor legislative și a conținutului inițiativelor se pot vedea accesând link-urile de mai sus).

Urmărind așa zisele expuneri de motive constatăm că aceste sunt doar documente formale, succinte și nefundamentate cu date și analize concrete. Includ referiri axiomatice și populiste, însă în mod vădit eronate, la excese, speculă, abuzuri, contracte toxice și practici înșelătoare din partea băncilor și a altor creditori, ori din partea agențiilor de colectare creanțe („recuperatori” de creanțe).

Considerăm că astfel de afirmații axiomatice, și în ultimă instanță chiar existența unor astfel de initiațive legislative, ar fi trebuit să se bazeze pe analize și constatări atent fundamentate privind comportamente deviante ale comercianților vizați, analize și constatări realizate de instituțiile având rol de supraveghere și control în domeniul financiar-bancar, al bunei și corectei funcționări a pieței ori al protecției consumatorilor în sectorul în discuție (Banca Națională a României, Consiliul Concurenței, Autoritatea pentru Protecția Consumatorilor).

Aceste instituții să se fi pronunțat în mod formal asupra acestor eventuale comportamente deviante și să fi aplicat eventuale măsuri de coerciție, în limitele atribuțiilor acestora (și care nu include mecanisme de protecție socială). Măsurile să fi fost acceptate de cei vizați ori, dacă au fost contestate, să fi rezistat și controlului de legalitate din partea instanțelor de judecată. Or, din câte cunosc, astfel de analize și constatări fie nu există, fie sunt marginale ca impact.

Sub aspect al oportunității economice proiectele de lege denotă fie o necunoaștere a mecanismelor și a funcționării pieței financiar-bancare, fie ignorarea acestora.

Putem concluziona că parlamentarii inițiatori ai acestor proiecte de legi, într-un mod populist își arogă rolul de protector social, într-un mod toxic și distructiv pentru un sector de activitate vital pentru întreaga economie – piața financiar-bancară – cu efecte negative de bumerang chiar asupra celor „protejați” prin limitarea creditării și prin posibile efecte negative ample în economie (astfel de considerații au fost deja prezentate și dezbătute în spațiul public).

Cum stăm?

Aprobate fiind de către Senat în februarie 2018, proiectele de legi au intrat în procedura parlamentară din Camera Deputaților, traseu finalizat prin aprobarea fulminantă din 18 decembrie 2018.

Notabil este modificarea de ultim moment a formei inițiale de plafonare a ratei dobânzii (dobândă anuală efectivă) privind creditele ipotecare și imobiliare de la 2,5 ori dobânda legală la valoarea fixă de 3 puncte procentuale. Formulare nefericită și neclară, care denotă o eventuală intenție de a se referi la marja aplicabilă peste o rată de referință, dar din păcate rămasă ca limitare totală și absolută la această valoare, fără diferențiere privind moneda creditului ori alte considerați.

Încotro?

La data de 27.12.2018 un număr semnificativ de deputați și senatori au formulat sesizări de neconstituționalitate privind aceste proiecte de legi. Dosarele au fost înregistrate pe rolul Curții Constituționale sub nr. 2359A/2018, 2360A/2018 respectiv 2361A/2018, termenul pentru dezbateri fiind stabilit pentru data de 27 februarie 2019.

Sesizarea de neconstituționalitate include atât motive extrinseci (i.e. aspecte procedurale și de tehnică legislativă, incluzând lipsa de claritate) dar și motive intrinseci (de fond).

Dintre motivele intrinseci (de fond) sunt de reținut încălcarea principiului liberei inițiative și a economiei de piață, faptul că protecția consumatorilor nu se poate realiza prin îngrădirea ori chiar anihilarea libertății economice și contractuale ori a dreptului de proprietate privată. Prin aplicarea fie directă și nenuanțată fie calificată (i.e. condiționată de reținerea situației de impreviziune) a acestor legi și asupra contractelor în derulare se încalcă și principiul neretroactivității în materie civilă.

La data de 29.12.2018 toate aceste proiecte de legi au fost trimise și la Președintele României pentru promulgare însă este necesar a se aștepta pronunțarea Curții Constituționale în privința aspectelor sesizate.

Așteptam cu interes profesional soluția instanței de contencios constituțional.

de Dumitru Rusu, Partner Voicu & Filipescu, coordonator practica drept bancar

NNDKP

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here