Sumar:
1. Legea nr. 74/2019 privind gestionarea siturilor potențial contaminate și a
celor contaminate
Legea nr. 74/2019 privind gestionarea siturilor potențial contaminate și a celor contaminate a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 342 din 3 mai 2019 („Legea nr. 74/2019”).
Prin intrarea în vigoare a Legii nr. 74/2019 se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 1403/2007 privind refacerea zonelor în care solul, subsolul și ecosistemele terestre au fost afectate și Hotărârea Guvernului nr. 1408/2007 privind modalitățile de investigare și evaluare a poluării solului și subsolului. Cu toate acestea, prevederile celor două acte normative abrogate continuă să se aplice pentru situațiile juridice născute sub imperiul lor, în măsura în care a fost demarată aplicarea măsurilor cuprinse în proiectul de remediere a unui sit contaminat.
Scopul noii reglementări este protejarea sănătății umane și a mediului de efectele contaminării solului prin reglementarea măsurilor destinate îmbunătățirii calității factorilor de mediu afectați de prezența confirmată a poluanților la niveluri care reprezintă un risc semnificativ pentru sănătatea umană și mediu, luându-se în considerare utilizarea prezentă și viitoare a terenurilor.
1. Domeniu de aplicare:
Dispozițiile Legii nr. 74/2019 se aplică următoarelor categorii de terenuri:
• terenuri contaminate ca urmare a unei activități antropice dintre cele prevăzute în anexa nr. 1 a legii;
• terenuri afectate de producerea unor accidente care determină contaminarea acestora, mai puțin a accidentelor cu substanțe radioactive;
• terenurile aflate în administrarea instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională, în măsura în care nu este periclitată securitatea națională și/sau păstrarea secretului;
• terenurile ocupate de depozite de deșeuri după închiderea și monitorizarea postînchidere a acestor depozite
2. Gestionarea siturilor potențial contaminate și a celor contaminate:
Legea prevede un mecanism etapizat pentru gestionarea acestor situri, având ca scop prevenirea și minimizarea efectelor adverse ale poluanților asupra sănătății umane. Astfel, aceste etape sunt:
A. Identificarea siturilor potențial contaminate și a celor contaminate
Identificarea siturilor potențial contaminate sau contaminate constă în localizarea unei zone potențial afectate sau afectate de poluanți. Identificarea se poate face atât pe teren, prin măsurători expeditive, cât și pe imagini satelitare sau aeriene.
Această localizare se realizează de către autoritățile administrației publice locale și autoritățile competente pentru protecția mediului. Autoritățile administrației publice locale identifică siturile potențial contaminate și transmit această listă către agenția județeană pentru protecția mediului în termen de 9 luni de la intrarea în vigoare a Legii nr. 74/2019. Agenția județeană pentru protecția mediului transmite chestionare deținătorilor siturilor și operatorilor economici care își desfășoară activitatea pe acele terenuri1.
B. Inventarierea siturilor potențial contaminate și a celor contaminate
După analizarea informațiilor din chestionarele de mai sus, agenția județeană pentru protecția mediului decide includerea sau nu a terenurilor în lista județeană a siturilor potențial contaminate. Această listă este realizată si administrată de agenția județeană pentru protecția mediului.
Agențiile județene pentru protecția mediului transmit listele județene ale siturilor potențial contaminate către Agenția Națională pentru Protecția Mediului, pentru centralizare, aceasta realizând inventarul național al siturilor potențial contaminate, siturilor contaminate și siturilor remediate. Lista completă a siturilor potențial contaminate va fi publică.
C. Investigarea preliminară și/sau detaliată
a) Investigarea preliminară
Conform art. 14, obligația de a realiza investigarea preliminară cade în sarcina deținătorului unui sit potențial contaminat, sau după caz, a operatorului activității desfășurate pe respectivul sit. Investigarea preliminară este obligatorie:
a) la încetarea activității cu impact asupra mediului;
b) la schimbarea activității sau a folosinței sitului potențial contaminat;
c) în cazul schimbării regimului juridic al terenurilor pe care s-a desfășurat sau se desfășoară o activitate cu impact asupra mediului;
d) la producerea accidentelor care conduc la contaminarea mediului, după îndepărtarea sursei și poluanților deversați;
e) la declararea falimentului sau lichidarea judiciară a unui operator economic;
f) la solicitarea motivată a autorității competente pentru protecția mediului;
g) și în alte cazuri prevăzute în lege.
Investigarea prealabilă presupune colectarea și analiza informațiilor privind istoricul activităților desfășurate pe situl potențial contaminat și în imediata vecinătate a acestuia. Se va urmări identificarea:
• surselor potențiale de contaminare;
• căilor potențiale de migrare prin care sursele de contaminare ar putea ajunge la receptorii potențiali;
• receptorilor potențiali ce ar putea fi afectați.
b) Investigarea detaliată și evaluarea riscului asupra mediului
Această fază are ca obiectiv confirmarea existenței și intensității contaminării, analizarea și estimarea probabilității efectelor negative asupra mediului prin raportare la poluanții identificați.
Investigarea detaliată și evaluarea riscului sunt obligatorii:
• dacă rezultatele raportului de investigare preliminară indică necesitatea efectuării etapei de investigare detaliată și evaluare a riscului sitului;
• dacă situl este sau va fi utilizat pentru o folosință sensibilă;
• dacă situl a fost ocupat anterior de un depozit de deșeuri, închis și monitorizat postînchidere conform prevederilor legale în vigoare privind depozitarea deșeurilor;
• la producerea accidentelor care conduc la contaminarea mediului, după
îndepărtarea sursei și poluanților deversați.
• la solicitarea autorității competente pentru protecția mediului;
Important, legea prevede că pentru toate siturile potențial contaminate autoritatea pentru protecția mediului decide investigarea detaliată și evaluarea riscului dacă acestea sunt destinate (în prezent) sau vor fi destinate unei utilizări sensibile (prin utilizare sensibilă se înțelege utilizarea terenurilor pentru zone rezidențiale și de agrement, în scopuri agricole, ca arii protejate sau zone sanitare cu regim de restricții).
Urmare a analizării investigației detaliate și de evaluare a riscului, autoritatea încadrează situl în una dintre categoriile următoare:
• sit adecvat pentru orice folosință;
• sit adecvat pentru folosința mai puțin sensibilă (folosința mai puțin sensibilă include utilizările industriale și comerciale);
• sit contaminat.
Clasificarea pe baza categoriilor de mai sus se notează în cartea funciară la cererea Agenției pentru Protecția Mediului.
Totodată pentru siturile contaminate se va semnala existența contaminării prin afișarea
unor panouri de avertizare cu mesajul ”SIT CONTAMINAT CU RISC PENTRU SĂNĂTATEA UMANĂ ȘI MEDIU” și, eventual, montarea unor bariere, obligație ce cade în sarcina deținătorului terenului sau a operatorului economic ce desfășoară activitatea pe sit.
D. Remedierea sitului declarat contaminat
Pentru siturile contaminate, autoritatea de mediu poate decide remedierea sau, după caz, schimbarea folosinței terenului în cauză. Dacă s-a decis remedierea, deținătorul sau operatorul activității desfășurate pe amplasament au obligația să realizeze studiul de fezabilitate și proiectul de remediere.
Legea prevede că poluatorul are obligația de a suporta costurile de remediere a siturilor
contaminate ce fac obiectul unui studiu de fezabilitate și al unui proiect de remediere, elaborate după realizarea investigării detaliate și a evaluării riscului. Nu este însă foarte clară împărțirea responsabilității între poluator și deținătorul terenului, în situația în care aceștia ar fi persoane diferite.
