In Romania sunt in acest moment 18.300 biserici si doar 4.700 scoli generale. Institutii de invatamant unde se pun bazele educationale ale societatii. In Romania se predau in acest moment 19.114.560 ore de religie annual si doar 8.066.702 ore de sport! Anormal, daca ma intrebati pe mine. Nemaipunand la socoteala ca 39% dintre copiii din ciclul primar au scutiri de sport, scoase de parinti mult prea grijulii. Care prefera sa stie ca odrasla nu se duce la sport, ci sta cu colegii la fast-food, dar asta e alta poveste… Spun “in Romania”, pentru ca in afara granitelor statale, s-au mai construit sau sunt in diverse stadii inca 489 de locase de cult, unele in “codeshare” cu biserici catolice, care au inteles sa imparta altarul cu cele ortodoxe, acolo unde populatia e predominant de acest cult. Prin comparatie, limba romana se studiaza in afara granitelor tarii…deloc! Iar acolo unde se face, e rodul comunitatilor locale, sunt banii parintilor care spera intr-un viitor mai bun al copiilor lor si nu vor sa-i priveze de sansa de a se intoarce intr-o zi in tara lor. E modul lor de a spera la o viata mai buna, asumandu-si chiar si utopia. Clerul BOR construieste intr-o frenezie pe pamant, uitand ca zidurile ceresti sunt ceva mai sus si ca acolo nu conteaza Actele Aditionale.
Copiii Romaniei ar trebui sa creasca intr-o comuniune reusita, in proportia ideala de spiritual si fizic. Daca intruziunea bisericii in viata sociala nu se limiteaza la cunoastere, ci si la aratarea drumului, avem o problema. Unsii lui Dumnezeu pe pamant nu pot beneficia de prezumtia de divinitate, astfel incat arbitrariul, interesul, ar putea sa-si strecoare coada in viziunile lor, iar pavajul bunelor intentii al drumului catre iad sa fie schimbat la fel de des ca si bordurile de pe bulevardele bucurestene.
Sambata seara am participat la un eveniment care a inclus si prezenta unui preot. Care a consumat jumatate din timpul unor oameni dornici sa se bucure de viata cu o predica prost tinuta si evident fortata, artificiala, despre raspundere, implicare in viata “parohiei” si finalizata apoteotic cu indemnul fatis ca a doua zi sa ne prezentam la vot. Cu putin noroc, pleca si cu o cerere semnata in alb pentru urna mobila.
Una dintre cele mai mari intoxicari pe care le-am vazut in aceste zile a fost pozitia bisericii ortodoxe romane. Sau mai simplu BOR. Cred ca e timpul sa ne lepadam de tabu-uri si sa spunem lucrurilor pe nume. Ce legitimitate are o institutie, deloc non-profit, asa cum clameaza inaltii prelati, ci un business infloritor, sa induca enoriasilor o cale de urmat in sistem politic? Biserica Ortodoxa Romana este detinatoarea celor mai mari suprafete de teren din aceasta tara, aflate in posesia unei singure entitati!
Poate nu ar trebui sa generalizam, dar biserica, prin vocea IPS Robu – nu al lui Dumnezeu! – a indemnat oamenii sa mearga la vot. Nu spun ca e o cauza dreapta sau stramba. Spun ca nu trebuia sa o faca, Biserica ar trebui sa propovaduiasca libertatea de constiinta. Liberul arbitru.
Biserica trebuie sa fie primul pas spre normalitate al societatii. Nu cerem mult, decat sa ne putem vedea de treaba in liniste in tara aceasta, cu management bun sau rau, cu contracte cu statul sau fara, cu clienti sau fara.
La ora la care scriu acest articol, nu stiu ce se va decide in privinta referendumului de ieri, continuat pana azi…si daca se putea pana se realiza cvorumul, pe principiul arbitrilor din divizia judeteana, ca “onoare” nu se poate spune, care prelungesc un meci pana marcheaza platitorii.
Cifrele, bunul simt, spun ca USL a pierdut. Ascultandu-i pe liderii ei, iti vine sa scuturi din cap si sa te intrebi daca nu cumva au cazut de pe planeta. Sentimentul negarii propriei neputinte, bazata si pe frauda, e intai hilar, dar apoi ingrijorator. Oamenii acestia conduc Romania. Pe fiecare dintre noi. Pot pune tara aceasta pe o directie sau alta, economic, social, ca linie de politica externa. Pot denunta aliante, pe care le-au fragilizat deja prin amatorism si incompetenta, pot suda altele care contravin interesului si vointei de europenism si modernitate ale Romaniei. Eu nu ma simt impacat cu acest gand.
Daca maine USL va dori sa inchida trusturi de presa, o va putea face. Sau firme de consultanta. Sau case de avocatura. O pot face direct, cu barda, sau indirect, prin taxe care sa acopere gaurile de 20 milioane de euro ale acestei consultari electorale complet inutile si care ar fi trebuit sa fie palma care sa-i trezeasca.
Unii sa uite, ceilalti sa ierte. Crestineste. Daca nu inteleg, ne invata biserica. Desi, cu dosarele multora dintre clerici la Securitate, nu stiu ce sa zic cu spovedaniile…
Daca vreti sa vedeti cat de departe suntem de normalitate, de modernitate, de civilizatie, revedeti festivitatea de deschidere a Jocurilor Olmpice de la Londra. Un spectacol fabulous, total, un mix de un imperial bun-gust despre ce a dat o natiune lumii intregi, in muzica, industrie, tehnica, stiinta, atitudine, mental colectiv. Fara fastul si falsul comunist de la Beijing, fara tendinta de a cadea in kitsch a festivitatilor americane dominate de simboluri prea ostentative, Londra a stabilit prin festivitatea de deschidere un reper.
Nu inchei fara citatul, de data aceasta nu din, ci despre avocati englezi, care vine de la un om care a avut un rol foarte important la ceremonia de deschidere a Jocurilor, actorul Daniel Craig. Intr-un interviu acordat editiei britanice a Esquire, interpretul lui Bond spunea despre ultimul sau film, Sky Fall, ce va fi pe ecrane la finalul acestui an: “E ca un proces despre care nici nu stii, dar avocatul te informeaza ca l-ai castigat, ca s-a batut el pentru tine. Ce poate fi mai frumos si mai loial? Stiu: sa nu te gandesti daca nu cumva avocatul te-a vandut de te-ai pricopsit cu acel proces”.
