Ultima aparuta pe “lista scurta” a sabiilor lui Damocles, care ameninta Umanitatea este incalzirea globala, vazuta ca urmatoarea “final destination” pentru rasa umana, dupa ce virusul HIV nu mai sperie producatorii de medicamente din intreaga lume, care au gasit in el o piata cifrata la 2,8 miliarde de dolari pe an.
Incalzirea globala are darul de a fi inamicul nevazut, nu incape in statistici alarmante, dar tocmai pentru ca nu stim exact ce presupune si cum ne poate lovi, a speriat cel putin o generatie a planetei. S-a spus ca jumatate de grad Celsius in termomentrele globale ar produce mai multe grade Richter sau Mercalli pe seismografe si ca Lantul de Foc al Pacificulu iar deveni o rana deschisa. Economia a reactionat prompt, recent US Census Bureau publicand un studiu care cifreaza la peste 370 miliarde de dolari vanzarile de echipamente si servicii care au legatura cu amenintarea climatica.
De curand, exploziile solare si un iceberg la marimea New-York-ului ne-au aratat si ele pisica…si cam atat. De cateva saptamani, Europa e acoperita cu un strat de zapada si cunoaste un viscol naprasnic, care a facut deja peste 400 de victime. Asa ca incalzirea globala coboara de la statutul de bau-bau la “si altele”. Pierderile colaterale de vieti omenesti, tocmai din cauza frigului sunt mult mai acute.
De bine de rau, toate amenintarile de mai sus au acoperit Lumea Noua si cea Veche deopotriva, intrucat nici Americile si nici Europa nu par a fi fost lovite nici de un mare numar de decese cauzate de HIV, nici de incalzirea globala, nici de cutremure devastatoare.
Un alt tsunami matura planeta, un alt cutremur zguduie ce va mai ramane, de data aceasta prins in statisticile dure si reci ale recensamintelor statelor lumii: suntem tot mai putini . Si tot mai batrani. In acelasi timp!
Trend-ul a fost pana in urma cu cativa ani ca populatia creste. Asta pentru ca traim mai mult, datorita imbunatatiriic onditiile si implicit sperantei de viata, insa punctul de inflexiune s-a produs si in scurt timp vom fi o planeta cu un segment de octogenari urias in ponderea populatiei.
Dezavantajele economice sunt uriase: cosumerismul se va reduce drastic, pentru ca procentul de 32% (!) din populatia Americilor, Europei si Australiei care va depasi peste 15 ani varsta de 80 de ani, nu va avea nevoie la acea etate de case, masini, eletronice, vacante, servicii, gadget-uri. Ori se vor fi bucurat de ele la o varsta frageda, ori nu si le vor putea permite nicioadata. Si ce e mai dramatic este ca nici nu prea ar mai avea cine sa produca aceste bunuri, pentru ca populatia va fi prea batrana pentru anumite munci. Solutia este una singura, dar nu tine pasul: robotizarea. Plus ca un anumit domn Isaac Asimov poate avea o alta parere despre cele 3 legi ale roboticii, inventate de el la mijlocul secolului trecut.
Palierul mare de octogenari nu va garanta nici macar pacea si serenitatea civilizatiei. Populatia de copii sub 5 ani va scadea cu 50 de milioane, iar cea de peste 80 de ani va creste cu…1,2 miliarde. De aici prapastia care se adanceste pe zi ce trece intre populatia apta de munca si cea care s-ar bucura de munca celor dintai.
Ar putea fi aceasta curba tragica a imbatranirii globale deopotriva solutia la problemele care invrajbesc acum Terra? Mai putini oameni care sa se distreze, sa migreze dintr-un loc in altul inseamna implicit mai putin trafic, mai putin consum de resurse, energie. Sau, daca preferati, mai mult loc pe plajele si in statiunile cu multe stele Michelin.
Nici palierul de varsta medie nu sta pe roze: performantele fizice ale oamenilor cu varsta cuprinsa intre 30-60 de ani au scazut mult fata de deceniul trecut. Peste 40% din ei au dificultati in a parcurge 1 km pe jos fara sa gafaie vizibil pe EKG, bolile de inima cresc vertiginos, urcare a 10 scari e o proba dificila pentru multi, sub 5% practica sport in mod regulat.
Cum sta Romania? Prost. Peste 15 ani, 34% din populatie va fi octogenara, peste media continentala. Palierul mediu de varsta e bolnav tot peste media europeana, de afectiuni care in general se vor transmite in spirala evolutiei la urmasi, iar creativitatea si gradul de adaptabilitate la un nou job sunt si ele la coada continentului.
Ceea ce n-au reusit 2.000 de ani de evolutie pigmentata cu razboaie mondiale, boli, flageluri, opresiuni, virusi, catastrofe, pare sa regleze “acordul fin” al evolutiei.
Apropo, iranienii stau foarte bine la paliere joase de varsta…
Vezi aici articolul original din revista Money Express, 28 februarie – 26 martie 2012
