Domnule avocat, de ce trebuie să existe avocaţi?
Andrei Brașoveanu: Pentru ceilalţi. Avocatura se practică pentru ceilalţi, nu pentru propria persoană a avocatului. Avocatul este de fapt un alter ego al propriilor clienţi, cu o calificare diferită: avocatul cunoaşte dreptul şi este profesionist în aplicarea acestuia. Dreptul îşi are sursa în însăşi viaţa, astfel încât calea cunoaşterii şi aplicării dreptului pentru binele celorlalţi este însăşi cea a cunoaşterii vieţii. Aceasta este raţiunea existenţei avocatului.
Ce mai înseamnă tradiţia pentru un avocat?
Tradiţia este importantă oricând întrucât cine nu cunoaşte trecutul acestei profesii, nu îi poate înţelege prezentul şi nici nu poate privi spre viitorul ei. Profesia noastră se bazează pe nişte valori tradiţionale şi pe o educaţie puternică a avocatului; ambele pare că sunt azi pe cale de dispariţie. Marketingul personal prin mijloacele media, costumul, maşina, firma, cifrele pe care afacerile din acest domeniu le realizează, premiile frumos înrămate, numarul de „like”-uri, numărul de angajaţi, adoptarea unor sisteme de business de tipul multinaţionalelor ţin capul de afiş al discuţiilor actuale despre avocatură, mai degrabă decât subiecte accidentale precum rezultatele profesionale, gândirea liberă de stereotipii, contribuţia la succesul clienţilor, adevărata istorie a profesiei şi celebrarea acesteia, seriozitatea pregătirii profesionale, colegialitatea şi respectul faţă de necunoscuţii seniori ai corpului profesional, activismul social. Fără valori tradiţionale şi fără educaţie, această profesie nu va mai putea fi numită avocatură. Recunoscând şi practicând în mod educat aceste valori, noi – avocaţii – putem face această profesie bine în adevăratul sens al cuvântului, adică pentru clienţi fiecare dintre noi în mod particular, şi pentru societate ca şi corp profesional în general.
Ce mai poate fi inovativ în avocatură?
Tot ceea ce vedeţi nou în viaţa de zi cu zi poate constitui motorul pentru ceva inovativ în avocatură. Dreptul răspunde unei nevoi sociale si dezvoltă, se adaptează, la fel şi avocatura deoarece lucrează cu dreptul. Exemplele se regăsesc la tot pasul: avem practici noi care se dezvoltă în ceea ce priveşte domeniul datelor cu caracter personal, avem deja un drept al internetului, avem criminalitate informatică, avem proceduri cu autorităţile publice care se desfăşoară în mediul online, avem un drept aero-spaţial. Revenind însă printre oameni, în perioada recentă pentru mine a fost realmente important să adaptez relaţia dintre client şi avocat la nivelul celei dintre ego şi alter ego, astfel încât înţelegerea dintre noi să fie una completă şi, funcţionând ca o echipă, să avem succes. De asemenea, la fel de importantă este şi adaptarea relaţiei cu avocaţii stagiari, astfel încât să nu mai facem educaţie în masă, ci educaţie individuală, personală, chiar şi cu preţul renunţării la o parte din timpul dedicat afacerii pentru a îndeplini această misiune.
Ce are nevoie un avocat pentru a fi inovativ?
Ce a avut în mod tradiţional dintotdeauna: educatie şi inspiraţie.
