Vă numărați printre fondatorii uneia dintre societățile de avocatură de top în materie de drept penal al afacerilor. Care au fost motivele pentru care ați decis să vă specializați în acest domeniu?
Firma Budușan, Albu & Asociații a apărut ca urmare a unei colaborări foarte bune între partenerii fondatori, începută încă din 2005. La acel moment, eram avocat de business, într-o multinațională de avocatură, firmă care, din fericire pentru mine, a avut apetitul implicării suport în cazuistică de white-collar crime. Decizia de a părăsi firma unde lucram și a înființa formal o casă de avocatură specializată în dreptul penal al afacerilor, împreună cu Ovidiu Budușan, fost procuror, și cu Alexandru Bâldea, fost head-legal al unui grup petrolier, a venit în anul 2008. A venit pe fondul observării unei inițieri a unei cazuistici penale din ce în ce mai sofisticate, precum și a unei „inflații” evidente de reglementare penală din ce în ce mai complexă și imprevizibilă a statului, o creștere a numărului de fapte incriminate ca infracțiuni și a spețelor de acest tip. La acel moment, dreptul penal al afacerilor propriu-zis, astfel cum îl înțelegem astăzi, practic nu exista pe piața avocaturii din România, nu se practica la standardele de acum, fiind confundat mai degrabă cu dreptul penal clasic.
Acesta a fost, așadar, motivul principal al înființării firmei noastre, observarea mutațiilor extraordinare și accelerate în „piața dosarelor penale”, faptul că acestea deveneau din ce în ce mai de anvergură, mai complexe și vizau fenomene economice care nu mai fuseseră anterior atacate din punct de vedere penal. În această realitate, avocatura penală clasică nu mai este întotdeauna aptă să facă față volumului și complexității unei asemenea cazuistici.
Era evident, la respectivul moment, că o astfel de cazuistică necesită resurse complementare, incluzând penaliști “pur-sânge”, precum și avocați de business, cunoscători fini ai fenomenelor economice care făceau obiectul anchetelor penale, respectiv experți în materiile extra-penale vizate de procesele penale declanșate în epocă (bancar, fiscal, comercial, administrativ, piață de capital etc.).
Sunt foarte mândru că noi am fost prima firmă dedicată, apărută pe piață, pregătită să înțeleagă și să gestioneze instrumente din ce în ce mai organizate, sofisticate și bine echipate ale acuzării (în particular, DNA și DIICOT), contribuind la o evoluție majoră față de clasica practică a apărării penale existente până în anii 2000, și fiind implicați de atunci într-o vastă majoritate a cazuisticii importante de profil. Iar în prezent ne mândrim cu distincția de a fi în categoria „Cea mai bună firmă de avocatură în practica white collar crime”, oferită de prestigiosul top de specialitate The Legal 500.
Cu ce a venit nou pe piața avocaturii de business societatea de avocatură pe care o reprezentați?
Credem că am adus o viziune nouă pe piață, pregătire și, foarte important, experiență. Avocații care formează echipa Budușan, Albu & Asociații au o experiență profesională cumulată de peste 100 de ani. Observând schimbările majore care aveau loc în perioada 2004-2008 în sistemul de acuzare publică, enumerate mai sus, filozofia firmei noastre a fost să punem laolaltă resurse complementare, cu background-uri diverse, pentru a putea realiza cât mai bine managementul cazurilor de acest gen, din perspectiva tuturor celor implicați. Astfel, echipa noastră este formată atât din foști magistrați, cât și din foști avocați de business, foști avocați in-house, cu deschidere și know-how către cooperarea cu diverși specialiști/ experți, toți cu o înaltă reputație academică și profesională. Aceste resurse ne ajută să procesăm integrat, cu atenție pentru detalii, pluridisciplinar și la un standard profesional foarte înalt toate cauzele angajate. Prin această filozofie, firma noastră s-a adresat, preponderent, unei clientele sofisticate.
Experiența și implicarea în majoritatea cauzelor high-profile de această natură au făcut ca, încă de la înființarea firmei, să fim opțiunea numărul 1 a clienților sofisticați, în special din mediul corporate, fiind recunoscuți ca lideri de piață în domeniul complex al dreptului penal al afacerilor (white collar crime). Fiind deschizători de drumuri în domeniu, axați pe genul acesta de cazuistică și având acces permanent la cauzele majore din domeniu, am avut tot timpul un loc fruntaș în opțiunile clienților.
Practica noastră a vizat și vizează în mare parte infracțiuni de evaziune fiscală, la regimul fondurilor europene, spălare de bani, infracțiuni la regimul pieței de capital, al achizițiilor publice, privatizării, fraude bancare, corupție, alte infracțiuni de serviciu, delapidare, înșelăciune, de regulă anchetate de către direcțiile specializate din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, anume DNA și DIICOT. Printre clienții noștri se numără fonduri de investiții internaționale, distribuitori de echipamente industriale, companii din domeniul petrolier, pharma, companii de infrastructură internaționale, companii din industria FMCG, bănci, companii de asigurări, companii din domeniul telecom, companii de construcții etc.
Dintre cauzele recente, cunoscute la nivel public, putem menționa dosarul „Rompetrol”, dosarul „Bîrsan”, dosarele fostului președinte ANAF Blejnar, dosarul “Astra”, dosarul „Siveco”, dosarul „Bancherii”, dosarul „Petromservice”, dosarul „Polaris”, dosarul „privatizărilor strategice”, dosarul „RCS-RDS”, dosarul „Banca Transilvania / Bank of Cyprus”.
Grație colaborării cu clienți high-level și expunerii la cazuri complexe și de multe ori transfrontaliere, am acumulat experiență semnificativă și în diferite cazuri de cooperare internațională și litigii internaționale. Firma noastră a reprezentat clienți în relații cu Elveția, SUA, Marea Britanie etc.
De asemenea, experiența interacțiunii cu cele mai importante autorități de reglementare este un alt asset al firmei noastre. Pe lângă relația profesională cu organele de poliție, parchet și mediul judecătoresc, echipa noastră este implicată constant în spețe cu diverse alte instituții de reglementare precum: Oficiul European Anti-Fraudă (OLAF) și omologul său din România – Departamentul Național Anti-Fraudă (DLAF), Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), Consiliul Concurenței, Oficiul Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălarii Banilor (ONPCSB), Autoritatea pentru Protecția Datelor Personale (ANSPDCP), Autoritatea Națională pentru Cetățenie (ANC) etc.
Cum a arătat anul 2018 pentru societatea de avocatură Budușan, Albu & Asociații?
Cum spuneam, am fost și suntem implicați în mare parte dintre cauzele high-profile de această natură. Dincolo de unele dintre cauzele bine-cunoscute public, prin importanta lor și/ sau profilul celor implicați, o mare parte a cazuisticii noastre privește cauze de mare importanță ce nu ajung în atenția publicului, motivat de neincluderea lor în comunicatele organelor judiciare, neluarea de măsuri preventive contra celor vizați, procesarea lor mai rapidă, de regulă în sens pozitiv pentru cei implicați etc.
Privitor atât la ritmul activității firmei noastre, cât și la piața white-collar în general, am constatat 2018 ca fiind anul care marchează o maturizare evidentă. Exuberanța anilor anteriori, cu bunele și mai ales cu relele ei (procesarea rapidă de către autorități, câteodata insuficientă, a unor cauze, exagerarera procedurilor de măsuri preventive și asigurătorii), s-a calmat. Cauzele acum pe rol au un ritm mai natural și deci mai lent de procesare, tematicile abordate de autorități nu mai sunt excesiv de inovatoare, măsurile dispuse nu mai au gradul excesiv de agresivitate vizibil în anii precedenți. Unii cunoscuți ai mei, nemaivăzând atât de multe știri despre deja celebrele arestări preventive, mă întreabă câteodata dacă autoritățile “mai fac dosare”. Răspunsul meu este: „Da, desigur, mai fac, dar într-un ritm mai natural, cu un grad de rigoare mai ridicat, fără exces de măsuri preventive”. Este, de altfel, un mediu mai propice afirmării și dovedirii profesionalismului tuturor actorilor implicați, comparativ cu mediul judiciar “exploziv” de mai deunăzi.
Ca activitate și profil, în continuare, noi ne urmărim foarte atent obiectivele: menținerea poziției de lider de piață (atât la nivel obiectiv, cât și al percepției – în cadrul clientelei și în mediul profesional) și continuarea contribuției la dezvoltarea standardelor profesionale în practica aferentă acestei ramuri de drept.
Care sunt proiectele fanion (2018) ale dvs. și ale societății de avocatură Budușan, Albu & Asociații?
Actualmente, principalele spețe cărora personal le dedic mare parte din timpul profesional sunt spețe din domeniul oil&gas (un dosar intens mediatizat, ținând de presupuse nereguli în proceduri de privatizare și post-privatizare, precum și alte două dosare ținând de reguli HSEQ), IT (presupuse fapte de evaziune fiscală, ținând de tratamentul aplicat unor achiziții ale clientului în cauză), pharma (o anchetă privitoare la regimul aplicabil finanțărilor acordate de către firmele de profil sponsorizărilor către medici de specialitate, finanțării cercetărilor medicale ale acestora, participării lor la simpozioane profesionale), aeronautică (chestiuni privitoare la tratamentul unor informații sensibile de către personalul companiei client), telecom&cable&media (un dosar vizând presupuse fapte de corupție și spălare de bani prin interemediul unor operațiuni comerciale ale trustului în cauză). Există, în plus, și alte categorii de spețe în care sunt implicat, la nivelul coordonării, sau cel puțin la nivelul consfătuirilor derulate cu colegii mei.
La nivelul firmei, desigur, există o serie de alte cauze în derulare, cum ar fi un dosar pentru un mare producător de farmaceutice, ale cărui activități fac obiectul investigației în cunoscutul dosar al medicului Lucan, dosarul funcționarilor ASF privitor la insolvența Astra, un dosar de corupție al unui fost președinte al unei Curți de Apel, un dosar privind presupuse nereguli în privatizarea unui operator de transport feroviar de marfă, dosarul “Bancherii”, o investigație privitoare la proveniența a aproximativ 200 de obiecte arheologice din perioada daco-romană și multe altele.
Care sunt abilitățile pe care ar trebui să le dețină un avocat specializat în dreptul penal al afacerilor?
Înainte de a răspunde la întrebare, aș vrea să facem o scurtă discuție colocvială despre noțiunea dreptului penal, ca să știm de unde plecăm. Cel mai probabil, dreptul penal al afacerilor este privit mai degrabă în zona dreptului penal, ca o sub-diviziune a practicii de drept penal clasic (unde prin drept penal „clasic” s-ar înțelege vechea practică de apărare în legătura cu infracțiunile contra persoanei – omor, vătămări corporale etc. -, infracțiunile standard de delapidare din gestiune ș.a.m.d.). Dar o astfel de viziune este absolut incompletă, dacă nu de-a dreptul greșită. Dreptul penal al afacerilor are, cel puțin din perspectiva „volumului” (cantitatea de informație procesată și „cantitatea” de norme juridice incidente) mai multă legatură cu ramuri juridice extra-penale, decât cu penalul clasic, are o componentă foarte pregnantă de „business law”, în haină penală.
În acest context în care vorbim despre procesarea unor suspiciuni de ilicit, în haina unui proces penal, cunoașterea dreptului material penal și a procedurii penale sunt condiții sine-qua-non pentru practicarea acestei ramuri juridice. Deși, cum am spus, „haina” spețelor pe care le procesăm este penală și procesual-penală, substanța acestora presupune cunoștințe din multiple ramuri de drept extra-penal, cum ar fi civil, comercial, fiscal, bancar, administrativ etc. Activitatea noastră presupune, de asemenea, dincolo de lucrul cu organele judiciare și gândirea tactică aferentă, o bună familiarizare cu fluxuri și practici economice, culturi corporative, sinergii între stakeholder-ii implicați etc. Și o minte foarte speculativă. Este o ramură a avocaturii care îți solicită mult mai mult ca avocatura obișnuită de business creativitatea, ideile și atenția la detalii. Și, desigur, o etică și o morală foarte solide.
Care sunt acele categorii profesionale care ar trebui să cunoască normele juridice ce intră în alcătuirea dreptului penal al afacerilor?
Clienții noștri sunt, ca regulă, corporații, acționari/ administratori/ manageri ai acestora, oameni de afaceri în general, demnitari sau înalți funcționari publici. Este recomandat ca aceste categorii să cunoască aceste norme, la un nivel suficient încât să poată să apeleze în bună cunoștință de cauză la ajutor specializat atunci când este cazul, dar și înainte de a fi cazul, în sensul prevenției riscului penal. La aceste categorii aș mai adăuga și personalul HR, directori de HR din companii, CFOs, în principal, persoane care se află în funcții de top management, cu putere de decizie.
La fel „predispuse”, dar de regulă cu consecințe mai ușoare, sunt și pozițiile de middle management.
Cum este reglementat acest domeniu în România?
Vedem în continuare atât în România, cât și în alte state, o tendință tot mai mare de criminalizare a faptelor și în acest context. Pe fondul „inflației” de reglementare penală (statele tind să „criminalizeze” din ce în ce mai multe tipuri de comportamente, într-un mod din ce în ce mai sofisticat și mai puțin predictibil), numărul faptelor incriminate ca și infracțiuni, respectiv numărul și tipul spețelor de acest tip a crescut exponențial și este probabil să rămână într-un trend consistent. Credem că și piața de avocatură va trebui să țină pasul cu acest ritm al activității. În ultimii ani, piața a fost efervescentă și a presupus o latură de maturizare și o latură de acces în piață a unor noi jucători (îndeosebi departamentele de drept penal ale firmelor de avocatură de business). În următorii ani, credem că va continua tendința de maturizare a pieței de avocatură pe această nișă a dreptului penal al afacerilor, pe fondul unui trend de cristalizare a practicilor de anchetă ale statului.
Ce ar mai trebui îmbunătățit, din perspectiva avocatului, la actualele norme juridice în materie de sistem judiciar și de drept penal al afacerilor?
Sistemul judiciar român contemporan este, în mod evident, unul tânăr. Este un sistem supus multor (re)organizări și presiuni de a „livra” rezultate, este un sistem grav subfinanțat și vetust organizat. Criteriile de a intra în sistem, de promovare, „livrabilele” acestuia, sunt toate subiecte care ar trebui supuse unei serioase dezbateri publice și unor decizii în consecință (spre ex., în mod esențial, după mine, ar trebui întreprinsă o reformă radicală a modalității de recrutare în sistem – actualul sistem, ce presupune recrutare unor tineri „de pe băncile școlii”, urmată de un crash-course și de încredințarea legitimațiilor de serviciu, fără testul experienței profesionale și de viață, este unul destinat eșecului).
Un astfel de sistem, tânăr și supus presiunilor de tot felul (politice, ale publicului, MCV etc.), prin definiție, a livrat (și nu avea cum să facă altfel) și rezultate remarcabile, precum și unele deosebit de chestionabile. Tocmai constatarea cvasi-generală a acestei realități ar trebui să se constituie într-o invitație la reflecție pentru toți cei responsabili pentru a proceda la remediile de cuviință.
În ciuda ficțiunii juridice, potrivit căreia „judecătorul știe dreptul” (evident necesară pentru coerența și prestigiul sistemului judiciar), judecătorii sunt și ei oameni. Am întâlnit, pe parcursul carierei, judecători remarcabili, precum și pe alții mai puțin predispuși la analiza de detaliu presupusă de cauzele de acest tip. Secțiile penale ale instanțelor judecă în aceleași formațiuni atât cauze de penal clasic (omor, viol, tâlharie etc.), cât și cauze deosebit de complexe de criminalitate economică. Mă întorc la cele spuse mai sus despre modalitate de recrutare în sistem: poate cerința unei vârste minime, precum și a unei experiențe profesionale prealabile ar fi deziderate importante pentru creșterea calității actului de justiție.
Cum arată relația avocat – client în această dinamică a ariei de practică în care sunteți specializat?
În orice ramură a practicii, clienții pot stabili o anumită afinitate. Este o chestiune aproape la fel de subiectivă ca atunci când îți alegi medicul. Există o doză de subiectivism în dreptul penal al afacerilor, poate ceva mai pronunțată decât în alte arii de practică. Este de înțeles, clientul are percepția unei agresiuni, iar nevoia de relaționare personală cu avocatul este mult mai mare.
Există însă o diferențiere majoră în relaționarea avocat-client, atunci când clientul este o persoană fizică vs. atunci când clientul este o corporație. Corporațiile, prin natura lor, sunt entități procedurizate și, prin organizarea lor, au multipli stakeholderi (acționari, management, departamente de resort, consultanți etc.). În cazul corporațiilor, “navigarea” avocatului prin hățișul de perspective și poziții ale reprezentanților corporației, pentru a asigura cel mai bun rol de “curea de transmisie” atât între stakeholderi, cât și între aceștia și organele judiciare, cu respectarea normelor legale și deontologice, devine câteodată un job în sine.
Care sunt cele mai des întâlnite infracțiuni comise în domeniul afacerilor?
Printre cel mai des întâlnite infracțiuni economice sunt evaziunea fiscală, corupția, delapidarea, înșelăciunea, spălarea de bani, fraudele cu fonduri europene. Însă, după cum fenomenul economic este într-o continuă evoluție, și faptele ilicite și încadrările lor sunt în permanentă “mișcare”.
Se face prevenție în România? Cine ar trebui să fie responsabil de această activitate?
Cazuistica de prevenție este, din păcate, minoritară față de cea reactivă. O estimare empirică ar fi de aproximativ 20% prevenție versus 80% cazuri de apărare în procesele penale deja declanșate sau iminente. Procedurizarea și prevenția sunt extrem de importante pentru evitarea problemelor de ordin penal. Multinaționalele știu cel mai bine acest lucru și alocă bugete importante pentru procedurizare. În contrast, companiile mici și medii, antreprenoriale, sunt dispuse într-o mult mai mică măsură să aloce bugete pentru prevenție și procedurizare.
Motivele acestui decalaj prevenție – reacție au legătură atât cu „cultura juridică” actuală – cumva similar cu educația medicală, merg la doctor doar dacă am simptome avansate – decât strict preventiv – cât și cu percepția – greșită – că prevenția penală s-ar putea face cu avocați „generaliști”, nu cu avocați penaliști.
A fost și rămâne dorința „istorică” a firmei noastre de a da muncii de prevenție o pondere din ce în ce mai mare. În condițiile înmulțirii exponențiale a numărului de infracțiuni reglementate de lege, a gradului lor de sofisticare, precum și a cazuisticii de profil, consultarea unui penalist, în toate deciziile cu mize medii sau ridicate, ar trebui să devină o regulă, după cum regula este consultarea unui avocat de business, în general. Prevenția este efectuată foarte bine de specialiștii care fac în mod real activitatea respectivă, activitatea de apărare în penal. Este profund greșită percepția că activitatea de prevenție, chiar cu ținta evitării riscurilor de ordin penal, poate fi făcută la nivel înalt de către avocați “generaliști”, care nu au experiența necesară în interacțiunea cu sistemul judiciar penal.
Cum vede un avocat specializat în dreptul penal al afacerilor mixul de tehnologie – servicii juridice?
Piața serviciilor juridice trece prin schimbări majore nu doar motivat de reglementările tot mai complexe și de riscul crescut în arii multiple, ci și evoluției economiei digitale. Cumpărătorii de servicii juridice caută furnizori care să le înțeleagă business-ul, care să le ofere consultanță, să le ofere servicii multidisciplinare în jurisdicții multiple și să folosească eficient tehnologia. Cred că dezvoltarea tehnologiei schimbă și va schimba în continuare, în mod semnificativ, modul în care firmele de avocatură din întreaga lume își desfășoară activitatea.
Desigur, în penal, lucrurile sunt mai nuanțate. Și în acest domeniu digitalizarea își va spune cuvântul în materie, îndeosebi în privința chestiunilor administrative, tip arhivare, circulare documente și informație, identificare materiale de research etc. Substanța serviciilor însă are un prea puțin pronunțat caracter repetitiv și o prea mare componentă sensibil-umană, pentru ca munca avocațială propriu-zisă în penalul afacerilor să poată deveni vreodată complet automatizată.
