Mandatul ad-hoc in reglementarea Legii nr. 381/2009 (I)

Andi Gabriel Grosaru, avocat coordonator GROSARU & ASOCIATII si asociat coordonator EURO CONSULTING

Ca metoda de prevenire a aparitiei starii de insolventa, un debitor a carei intreprindere se afla in stare de dificultate poate cere presedintelui tribunalului numirea unui mandatar ad-hoc, printr-o cerere care sa cuprinda o “descriere detaliata a motivelor care fac necesara numirea unui mandatar ad-hoc”. Un astfel de motiv ar putea fi, de exemplu, faptul ca debitorul nu a reusit sau nu va reusi intr-un teremen rezonabil, prin mijloace sau eforturi proprii, sa isi convinga principalii creditori sa-i acorde clementa in vederea depasirii situatiei de criza financiara in care se afla, in timp ce un tert, independent de parti, specialist in negociere si in managementul crizelor, ar putea obtine o astfel de clementa.

1. Procedura mandatului ad-hoc, atat numirea mandatarului ad-hoc, cat si negocierea derulata de mandatar dupa numire, este strict confidentiala. In mod evident, orice publicitate asupra starii de dificultate financiara pe care o traverseaza si o marturiseste debitorul ar putea avea consecinte destructive, generind panica in rindul partenerilor de afaceri ai debitorului, care ar putea esua in incetare de plati prin intreruperea intempestiva a afacerilor cu debitorul, pe motiv de pierdere a credibilitatii. De aceea, conform Legii concordatului, numirea mandatarului este o procedura ne-publica, ea desfasurindu-se in camera de consiliu, in fata presedintelui tribunalului, cu convocarea doar a debitorului si a mandatarului ad-hoc propus. Cererea, precum si eventualele acte anexate se inregistreaza intr-un registru special, ne-public. Dupa numirea mandatarului, procedura se mentine confidentiala pe toata durata sa. Confidentialitatea procedurii este obligatorie pentru toate persoanele si institutiile care iau parte la sau sunt implicate in aceasta. Asadar, creditorii care au fost implicati in negocieri, indiferent de rezultatul acestora, nu vor putea face publica starea de dificultate financiara a debitorului si faptul numirii unui mandatar ad-hoc in scopul depasirii acestei stari. Date fiind efectele negative ale publicizarii starii de dificultate financiara a debitorului, putem vorbi chiar de o obligatie de confidentialitate care, la nevoie, ar putea fi sanctionata cu o raspundere civila delictuala a celui care a cauzat debitorului un prejudiciu moral sau material ca urmare a devoalarii informatiei confidentiale relative la dificultatea debitorului. Obligatia de confidentialitate se extinde, desigur, si la avocatii, expertii, notarii sau consultantii implicati in procedura, de o parte sau alta a “mesei” negocierilor.
Daca presedintele tribunalului constata ca dificultatile intreprinderii debitorului sunt “serioase”, iar mandatarul ad-hoc propus intruneste conditiile legii pentru exercitarea acestei calitati, va desemna, prin incheiere irevocabila, mandatarul ad-hoc propus de debitor. Pina la momentul exhibarii calitatii de mandatar ad-hoc, in vederea declansarii negocierilor, creditorii, inclusiv cei relevanti, cu care se vor derula aceste negocieri, nu sunt avertizati asupra cererii debitorului si a numirii mandatarului ad-hoc, procedura fiind strict confidentiala. Asadar, creditorii nu pot obiecta asupra unor situatii juridice pe care nu le cunosc, adica asupra numirii si nici asupra persoanei alese ca mandatar ad-hoc. Pe de alta parte, negocierea nu este obligatorie, ci voluntara. Creditorii pot refuza negocierea, inclusiv pentru motivul contestatiei asupra persoanei mandatarului ad-hoc. De aceea, o eventuala contestatie contra incheierii de numire a mandatarului ad-hoc ar fi inutila, de unde si prevederea legala ca o astfel de incheiere este irevocabila.

2. Mandatarul ad-hoc este un tert independent atit de debitor cit si de creditori. El nu este un mandatar al debitorului si nu e nici mandatar al colectivitatii creditorilor, ci mandatar al presedintelui tribunalului. De aici si potentialul de negociere si de credibilitate mai ridicat al mandatarului ad-hoc fata de cele ale debitorului.
Legea concordatului dispune ca onorariul mandatarului ad-hoc va fi stabilit provizoriu de catre presedintele tribunalului, la propunerea debitorului si cu acordul mandatarului ad-hoc, sub forma unui onorariu fix sau a unui onorariu lunar; acesta va putea fi modificat ulterior, la cererea mandatarului ad-hoc, cu acordul debitorului. Desigur ca acest onorariu va fi suportat de debitor, ca orice cheltuiala judiciara.
Desi este un tert independent de debitor si creditori, care se interpune in negocierile dintre acestia, totusi, mandatarul ad-hoc nu este un simplu mediator. In timp ce mediatorul este obligat sa manifeste nu numai independenta, ci si neutralitate in exercitarea mandatului sau, mandatarul ad-hoc este indrituit sa propuna si sa negocieze solutii pentru a asigura supravietuirea intreprinderii debitorului, adica evitarea insolventei si a falimentului. Asadar, daca mediatorului ii este interzis prin lege sa orienteze in vreun fel mersul negocierilor, el putind doar sa le faciliteze, mandatarul ad-hoc are un scop precis, acela de a orienta negocierea catre solutii care sa asigure salvgardarea intreprinderii debitorului si acoperirea creantelor asupra debitorului. (Va urma)