O nouă apariție editorială, sub egida Anului Centenarului Marii Uniri de la 1918, a văzut lumina tiparului cu sprijinul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România.
Realizatoarea de televiziune Lucia Hossu Longin continuă opera sa de-o viață, dedicată readucerii în actualitate a figurilor emblematice ale istoriei românești, lansând, cu ocazia festivalului de carte Gaudeamus, volumul „Oameni mari care au făcut România Mare”.
„Mărturisesc că, adesea, lucrând la documentarea acestei serii, am avut lacrimi în ochi. Este de neimaginat ingratitudinea pe care statul român a manifestat-o față de părinții fondatori ai României Mari. Comuniștii i-au exterminat în închisori și la domicilii forțate (….) s-au stins în uitare programată. Temnița, depărtarea și moartea au reprezentat destinul acestor oameni simbol ai României întregite (…)”, se confesează dna. Hossu-Longin în cuvântul introductiv.
„Este continuarea firească a colaborării UNNPR cu realizatoarea seriei TV Memorialul Durerii și am venit cu toată deschiderea în întâmpinarea propunerii doamnei Hossu-Longin de a sprijini financiar publicarea acestui volum. Ca urmași ai generațiilor care, prin luptă și sacrificiu, au înfăptuit idealul reîntregirii neamului românesc, notarii publici consideră că au datoria de participa la transmiterea pe mai departe a mesajului unității naționale”, declară prim-președintele UNNPR, notar public Doina Rotaru.
Cartea reia narativul seriei TV „Memorialul Durerii”, dedicat unor mari personalități care au contribuit la Marea Unire de la 1918, a cărei realizare a fost posibilă datorită implicării doamnei Doina Rotaru în acest proiect, precum și grație sprijinului financiar acordat de notariatul român prin organizația profesională reprezentativă UNNPR.
„Să menționăm, cu toată gratitudinea și recunoștința, Uniunea Națională a Notarilor Publici din România, care ne-a susținut în apariția cărții. Sunt fericită când ni se răspunde, cu afecțiune, cererii noastre de ajutor”, declară autoarea.
În volumul „Oameni mari care au făcut România Mare” apar capitole dedicate unor personalități ca:
● Regele Ferdinand I „Întregitorul de țară”, sub sceptrul căruia s-a realizat Marea Unire de la 1 Decembrie 1918;
● Ion I.C.Brătianu, cel care a format, în calitate de prim-ministru liberal, guvernul care a ratificat unirea Transilvaniei cu România și unirea Basarabiei cu România, guvern în componența căruia se regăseau, în premieră, miniștri din toate provinciile istorice românești;
● Dr. Iuliu Hossu, episcop greco-catolic al Diacezei Gherla, a citit mulțimilor adunate pe Platoul Romanilor (Câmpul lui Horea) din Alba-Iulia, Declaraţia Unirii de la 1 Decembrie 1918. Ulterior, a fost ales senator de drept în Parlamentul României Mari, iar în 1945 membru de onoare al Academiei Române;
● Generalul Henri Cihoski, general al Armatei României în Primul Război Mondial, decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul” Clasa a III a pentru vitejie pe câmpul de luptă, la Mărășești, în fruntea Diviziei 10 Infanterie;
● Dr. Ioan Ciordaș, avocat, luptător pentru drepturile naționale ale românilor din Transilvania, delegat la Marea Adunare Națională de la 1 Decembrie 1918, membru în marele Sfat Național și prefect al Bihorului.. A plătit cu viața pentru convingerile și activitatea sa, murind asasinat de gărzile secuiești la scurt timp după marea Unire, în aprilie 1919.
● George Pop de Băsești, unul dintre liderii mișcării memorandiste în perioada 1892-1894, luptător pentru drepturile românilor din Transilvania aflată sub ocupație austro-ungară, a fost condamnat la închisoare pentru activitatea sa revoluționară. Târziu, la vârsta de 84 de ani avea să-și vadă visul împlinit, prezidând Adunarea Națională de la Alba Iulia de la 1 Decembrie 1918.
● Iuliu Maniu, om politic de o anvergură excepțională, s-a implicat activ în realizarea marii uniri de la 1 Decembrie 1918, iar din funcția de președinte al Consiliului Dirigent a reușit integrarea rapidă a administrației din Transilvania în cea a României reîntregite.
● Alexandru Lapedatu, savant patriot și politician dedicat cauzei naționale, a participat de foarte tânăr la mișcările de protest ale românilor împotriva opresiunii naționale, susținând Mișcarea Memorandistă. În perioada 1914-1916 a activat ca secretar al Comitetului de ajutorare a refugiaților din Transilvania, Banat și Bucovina, iar în 1920 a făcut parte din Comisia de Încoronare însărcinată cu organizarea festivităților care l-au consacrat pe regele Ferdinand I ca rege al tuturor românilor, încheind formal procesul politic al Marii Uniri. A mai îndeplinit funcțiile de președinte al Academiei Române, președinte al Senatului României și a fondat Institutul de Istorie Națională din Cluj.
● Ion Lapedatu, frate geamăn al lui Alexandru Lapedatu, a fost economist, om politic, Ministru de Finanțe (1926-1927), Guvernator al Băncii Naționale a României (1944-1945). S-a afirmat ca promotor al culturii și limbii române în Transilvania ocupată, activând în studenție, la Budapesta, în cadrul Societății Academice Petru Maior, al cărei președinte avea să devină în anul 1902. Ion Lapedatu este considerat fondatorul sistemului de asigurări pentru românii din Transilvania.
