Decizia Inaltei Curti de Casaţie şi Justiţie nr. 15/2015, care vizeaza exercitarea fara drept a profesiei de avocat in cadrul barourilor paralele a fost publicata in Monitorul Oficial. Din motivarea deciziei rezulta fara echivoc ca Legea nr. 51/1995 reglementeaza forme unice si exclusive de organizare profesionala a avocatilor in Romania iar persoanele care exercita activitati specifice acestei profesii in cadrul altor structuri comit infractiunea de exercitare fara drept a unei profesii
In Monitorul Oficial nr. 816, din data de 3 noiembrie 2015 a fost publicata Decizia nr. 15/2015 privind examinarea recursului in interesul legii formulat de catre procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justiţie vizand interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 348 din Codul penal (corespondent al art. 281 din Codul penal anterior), in ipoteza exercitarii activitatilor specifice profesiei de avocat de catre persoane care nu fac parte din formele de organizare profesionala recunoscute de Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicata, cu modificările ulterioare.
Din motivarea solutiei de admitere a recursului in interesul legii rezulta fara niciun echivoc ca, in temeiul legii nr. 51/1995, exista o singura uniune profesionala si un singur barou in fiecare judet, astfel incat persoanele care exercita activitati specifice profesiei de avocat in cadrul unor barouri paralele cu cele care fiinteaza in temeiul legii savarsesc infractiunea prevazuta de art. 348 din Codul penal (art. 281 din Codul penal anterior) privind exercitarea fara drept a unei profesii.
In motivarea Deciziei, Curtea a pornit de la analiza instoricului reglementarilor privind organizarea profesiei de avocat si a constatat ca din succesiunea in timp a acestora rezulta ca formele de organizare la nivel teritorial a profesiei de avocat, indiferent de denumirea acestora (“barouri”, “colegii”), nu au fost niciodata desfiintate in Romania, operatiunea juridica utilizata de legiuitor fiind aceea a transformarii persoanei juridice, in sensul ca prin acelasi act normativ s-a prevazut desfiintarea persoanelor juridice existente, concomitent cu infiintarea in locul acestora a unor alte persoane juridice, ca succesoare in drepturi si obligatii ale celor dintai.
In acest context, arata Inalta Curte, Legea nr. 51/1995, republicata, cu modificarile ulterioare, reglementeaza forme unice si exclusive de organizare profesionala a avocatilor in Romania, in sensul ca aceasta profesie poate fi exercitata numai de avocaţi inscrisi in barou (existand si funtionand cate un singur barou in fiecare judeţ), component din Uniunea Nationala a Barourilor din Romania (U.N.B.R.), ca unica structura nationala a ordinului profesional al avocatilor din Romania [a se vedea art. 1 alin. (2), art. 10 alin. (2) şi art. 60 alin. (1) din lege].
Mai mult, deşi acest lucru era de domeniul evidenţei, prin Legea nr. 255/2004 privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995 privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat, s-a interzis in mod expres constituirea si functionarea de barouri in afara U.N.B.R., sub sanctiunea nulitatii de drept a actelor de constituire si de inregistrare a acestora [a se vedea art. 1 alin. (3) din Legea nr. 51/1995, republicata, cu modificarile ulterioare].
Prin urmare, apare ca fiind evident faptul ca singura modalitate legala de exercitare a profesiei de avocat este cea prevazuta de Legea nr. 51/1995, republicata, cu modificarile ulterioare, si este conditionata de inscrierea in tabloul unui barou component al Uniunii Nationale a Barourilor din Romania, forma de organizare profesionala unica si exclusiva.
Aceasta conditie nu este indeplinita in cazul persoanelor care exercita activitati specifice profesiei de avocat in cadrul unor entitati paralele cu cele care fiintează in mod legal si sunt succesoare in drepturi ale celor existente anterior, chiar daca aceste entitati ar utiliza, contrar dispozitiilor legale exprese, denumiri identice.
In privinta persoanelor care exercita activitati specifice profesiei de avocat in cadrul unor barouri paralele cu cele care fiintează in temeiul legii, Inalta Curte a aratat ca indiferent dacă acestea au fost/vor fi (fost) constituite dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 255/2004 ori au existat si anterior, dar si-au continuat activitatea ulterior acestei date, au reprezentarea subiectiva a faptului ca actionează dincolo de cadrul legal in vigoare, caci acesta are suficienta precizie si claritate pentru a permite destinatarilor ei sa il inteleaga si sa-si conformeze conduita dispozitiilor sale, fiind astfel exclusa posibilitatea invocarii erorii, ca o cauza de neimputabilitate prevazuta de art. 30 din Codul penal. De asemenea, este indeplinita cerinta exercitarii “fara drept” a activitatilor specifice profesiei de avocat, esentiala pentru existenta laturii obiective a infractiunii prevazute de art. 348 din Codul penal.
De la data publicarii in Monitorul Oficial, Decizia nr. 15 din data de 21 septembrie 2015 devine obligatorie pentru instante, potrivit art. 474 alin. (4) din Codul de procedura penala.
Stire preluata de site-ul unbr.ro
ecaterina.virgolici@lhm.ro
