OPINIE Maravela & Asociații: Implicațiile litigioase ale legislației ce urmează să intre în vigoare cu privire la protecția datelor cu caracter personal

  1. Cadrul normativ

La data de 20 mai 2016 a fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE („Regulamentul”) care urmează să se aplice începând cu data de 25 mai 2018.

Competența corectivă a Autorității Naționale pentru Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal („Autoritatea Națională”), în special în ceea ce privește amenzile usturătoare ce pot fi aplicate de către aceasta, alarmează operatorii mai mult sau mai puțin familiarizați cu instrumentele procesuale pe care le au la îndemână pentru combaterea acestora.

Cu privire la remediile procesuale, precum și atribuțiile și competențele Autorității Naționale, prin prisma noilor prevederi legislative aduse de Regulament, se află în dezbatere la Camera Deputaților:

  • proiectul de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 102/2005 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, precum și pentru abrogarea nr. 677 din 21 noiembrie 2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulație a acestor date, adoptat de Senatul României în data de 22 mai 2018;
  • propunerea legislativă privind măsuri de punere în aplicare a Regulamentului.
  1. Măsuri ce pot fi dispuse de Autoritatea Națională pentru încălcarea prevederilor Regulamentului

Conform celor două inițiative legislative menționate mai sus, Autoritatea Națională efectuează investigațiile prin personalul împuternicit în mod expres de președintele acesteia.

Ca și în cazul altor instituții de control, Autoritatea Națională poate uza de dreptul de a desfășura aceste investigații chiar în mod inopinat.

Un astfel de control inopinat poate, în anumite situații, îngreuna semnificativ activitatea curentă a operatorului verificat. Avem în vedere împrejurarea în care personalul împuternicit al Autorității Naționale solicită și preia din cadrul sediului operatorului verificat informații și documente aflate pe suport hard-disk, verifică orice echipamente și mijloace de stocare a datelor aparținând operatorului sau pur și simplu colectează informații în baza declarațiilor luate de la angajați.

În ceea ce privește posibilitatea operatorului de a împiedica desfășurarea investigației din partea Autorității Naționale, aceasta cunoaște, în sensul propunerilor legislative ante citate, importante limitări.

Astfel, confruntată cu un refuz de cooperare din partea operatorului Autoritatea Națională poate solicita o autorizare judiciară pentru desfășurarea investigației, cerere judecată în regim de urgență, fără citarea părților, de către Curtea de Apel București, într-o procedură similară cu cea deja cunoscută privind Consiliul Concurenței și autorizările solicitate de acesta din urmă în cadrul inspecțiilor desfășurate.

În concret, Curtea de Apel București se pronunță asupra cererii formulate de Autoritatea Națională în maxim 48 de ore de la sesizare, hotărârea urmând a fi motivată de judecător și comunicată Autorității Naționale și operatorului controlat în cel mult 48 de ore de la pronunțare.

Cum în general este de așteptat ca cererile privind autorizarea judiciară a efectuării controlului să fie admise de Curtea de Apel București, pe masa judecătorilor neregăsindu-se și punctul de vedere al operatorului controlat (procedura fiind fără citarea părților), operatorului nu îi rămâne decât să conteste hotărârea Curții de Apel București la Înalta Curte de Casație și Justiție în termen de 72 de ore de la momentul la care o primește.

Din păcate această contestație nu este suspensivă de executare și nici nu este prevăzut un termen în care Înalta Curte de Casație și Justiție ar trebui să o soluționeze.

Așa fiind, dreptul operatorului de a se apăra împotriva mijloacelor antamate de personalul de control din cadrul Autorității Naționale pe parcursul desfășurării investigației va fi destul de dificil de realizat în concret, adică înainte ca suporturile de stocare date și documentele preluate de Autoritatea Națională să fie analizate de personalul de control.

De altfel, în baza propunerilor legislative avute în vedere nici nu ar putea fi exclusă situația în care operatorul ia la cunoștință despre existența autorizării judiciare de efectuare a investigației chiar în ziua în care personalul de control din cadrul Autorității Naționale, sosește să întreprindă investigația respectivă.

Trebuie specificat că hotărârea Curții de Apel București de autorizare a investigației este executorie și că Autoritatea Națională poate beneficia de concursul organelor de forță ale Statului pentru duce la înfăptuire această autorizație.

De asemenea, în măsura în care operatorul investigat refuză să furnizeze documentele și informațiile solicitate de personalului de control al Autorității Naționale, aceasta din urmă poate dispune, prin decizie, aplicarea unei amenzi cominatorii de până la 3.000 lei pentru fiecare zi întârziere. Aceeași sancțiune poate fi aplicată operatorului care nu respectă măsurile dispuse de Autoritatea Națională. Decizia privind amenda cominatorie poate fi contestată în fața instanței de contencios administrativ și fiscal.

Totodată, este bine de știut că în nicio situație investigația nu poate începe înainte de ora 8:00 și nu poate continua după ora 18:00. O eventuală continuare a investigației după ora 18:00 se poate realiza numai cu consimțământul expres al persoanei la care se efectuează investigația.

Nu în ultimul rând este important de specificat că investigația trebuie efectuată în prezența persoanei la care se efectuează investigația sau a reprezentantului său. În cazul societăților comerciale discutăm despre prezența administratorului, a directorului sau a persoanei care are conform mandatului primit dreptul de reprezenta societatea.

Opinăm că prezența persoanei sau a reprezentantului acesteia în timpul inspecției este prevăzută ca un drept al acesteia, care însă nu trebuie exercitat în mod abuziv pentru blocarea activității personalului de control.

În urma controlului efectuat, Autoritatea Națională, în calitate de autoritate de supraveghere principală poate dispune următoarele măsuri corective împotriva încălcărilor dispozițiilor Regulamentului:

  • avertismentul, mustrarea sau amenda, ca sancțiuni contravenționale;
  • anumite dispoziții obligatorii pentru operator sau pentru persoana împuternicită de operator (cum ar fi obligarea la respectarea cererilor persoanei vizate de exercitarea drepturilor, asigurarea conformității operațiunilor de prelucrare cu dispozițiile legale aplicabile, informarea persoanei vizate cu privire la încălcarea protecției datelor cu caracter personal, rectificarea sau ștergerea datelor cu caracter personal sau restricționarea prelucrării, interdicția asupra prelucrării datelor, retragerea unei certificări sau suspendarea fluxului de date către un destinatar dintr-o țară din afara Uniunii Europene).

Sancțiunile constând în mustrare sau amendă pot fi aplicate în termen de 3 ani de la data săvârșirii faptei. Este relevant că în cazul unor fapte care se continuă în timp, prescripția începe să curgă de la data constatării sau după caz de la data încetării ultimului fapt săvârșit.

Amenzile prevăzute pentru încălcarea normelor privind protecția datelor cu caracter personal sunt foarte mari.

Amenda maximă prevăzută de Regulament este de 20 000 000 euro sau, în cazul unei întreprinderi, de până la 4 % din cifra de afaceri mondială totală anuală corespunzătoare exercițiului financiar anterior, luându-se în calcul cea mai mare valoare.

În funcție de natura măsurii dispuse, aceasta poate fi impusă în baza unui proces-verbal de constatare/sancționare încheiat de personalul de control al Autorității Naționale sau prin Decizia Președintelui Autorității Naționale.

  • Căi de atac împotriva măsurilor dispuse de Autoritatea Națională

Împotriva măsurilor dispuse prin procesele-verbale de constatare/sancționare sau prin Decizia Președintelui Autorității Naționale, operatorul de date sau persoana împuternicită de operator va putea introduce contestație în termen de 15 zile de la înmânare, respectiv de la comunicare.

În situația în care împotriva măsurilor dispuse de Autoritatea Națională prin procesul verbal de constatare/sancționare sau decizia Președintelui Autorității Naționale, nu se exercită contestație, în termenul de 15 zile menționat mai sus, aceste acte devin titluri executorii fără vreo altă formalitate.

În ipoteza exercitării contestației, competența de soluționare aparține tribunalului, contestatorul fiind scutit de parcurgerea unor proceduri prealabile obligatorii în relația cu emitentul actului contestat (Autoritatea Națională), spre deosebire de situația celorlalte acțiuni în anularea unui act administrativ, unde procedura prealabilă este în general obligatorie.

Exercitarea contestației nu suspendă toate măsurile dispuse de Autoritatea Națională, ci numai plata sancțiunii amenzii. Suspendarea va dura până la soluționarea litigiului prin hotărâre definitivă.

În ceea ce privește celelalte măsuri dispuse prin Decizia Președintelui Autorității Naționale sau prin procesul-verbal de constatare/sancționare încheiat de personalul de control al Autorității Naționale, considerăm că, în lipsa altor prevederi legislative aplicabile, pentru suspendarea lor până la pronunțarea unei hotărâri definitive, se impune a fi urmată procedura de suspendare a actului administrativ unilateral prevăzută de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Termenul de 15 zile pentru exercitarea contestației este unul de decădere procesuală și se calculează în sistemul zilelor libere – nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă și nici ziua în care se împlinește, iar zilele nelucrătoare se iau în considerare la efectuarea calcului și doar în situația în care ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul urmând să se prelungească până în prima zi lucrătoare care urmează.

Hotărârea tribunalului prin care s-a soluționat contestația poate fi atacată numai cu apel, și în lipsa unui termen special prevăzut de noua legislație se vor aplica normele generale din Legea nr. 134/2010 privind Codul de Procedură Civilă care prevăd un termen de 30 de zile de la comunicare pentru formularea apelului.

Judecarea apelului este de competența secțiilor de contencios administrativ ale curților de apel.

Împotriva executării silite demarate în temeiul titlului executoriu se poate formula contestație la executare, însă apreciem că în cadrul acestui litigiu privind executarea silită, instanța va analiza doar acele apărări ce țin de nelegalitatea executării silite, altele decât cele ce privesc nelegalitatea măsurii.

Termenul de plată al amenzii este de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal de contravenție, respectiv a Deciziei Președintelui Autorității Naționale.

Având în vedere aspectele ce preced, și mai cu seamă realitățile din economia românească, în care agenții economici nu sunt încă suficient de bine pregătiți pentru implementarea normelor Regulamentului, anticipăm că activitatea Autorității Naționale, va genera un val important de litigii.

Cuantumul mare al sancțiunilor dar și probatoriile complexe ce vor fi administrate, vor permite cristalizarea unei jurisprudențe în baza unei masa critice de dosare finalizate, abia peste aproximativ doi-trei ani de la data intrării în vigoare a Regulamentului.

*****

Acest articol conține informații generale disponibile la data de 24 mai 2018 și nu trebuie considerat drept consultație juridică/avocațială.

Alexandra Ichim Ada Pascu
Senior Associate Senior Associate
alexandra.ichim@maravela.ro ada.pascu@maravela.ro
NNDKP

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here