Intru abrupt in subiect, pentru ca “arde”, si credeti-ma ca, de cand fac business legat de avocati, adica din 2001, cand altii nici nu stiau ca SCA vine de la Societate Profesionala de Avocati si nu de la SCAnteia Tineretului unde lucrasera pe vremuri, n-am vazut fierbere mai mare in breasla ca acum, de cateva zile, de cand noul statut a fost publicat in Monitorul Oficial.
Primul soc – corect descris de Ovidiu Constantinescu, PR & Communication Manager la Bostina – l-am avut la Gala de Lansare a Revistei Romane de Consultanta numarul 7, la care face si el referire pe blogul firmei. Atunci, discursul Domnului Gheorghe Florea i-a lasat pe multi cu gura cascata, a socat, a trecut un murmur si-un fior prin sala la cateva paragrafe…ba chiar, e o senzatie personala nedestainuita nici lui, urmatorul vorbitor, care a fost Gabi Zbarcea, mi s-a parut ca si-a adaptat discursul la cel al Domnului Florea, si-a taiat din elan.
Concret, tot ce-a vazut acum lumina tiparului – sau bezna, ca a iesit noaptea, din cate stiu eu – in Monitorul Oficial a fost anuntat clar, raspicat, cu punct si de la capat de Gheorghe Florea inca din vara lui 2013. Doar ca, asa cum recunosc si Ovidiu Constantinescu si Madalin Niculeasa – o buna porta-voce a idealurilor in avocatura, daca reuseste sa coboare mai des din turnul de fildes – de urmarit! – nu au crezut ca se va intampla in realitate. Si acum, ne miram ca s-a intamplat. Asta ca sa demontam mitul cu neconsultarea pietei.
Scuzati-ma, nici eu n-am primit nici mail, nici fax de la UNBR in calitate de partener media – care ma onoreaza, dar ma si obliga la respect deopotriva, si nu stau cu mainile in san cand UNBR are de organizat un Congres, cand INPPA are nevoie de sponsori pentru conferinte si asa mai departe – sau vreun formular de feed-back. E foarte usor sa spui de pe margine “eu nu am fost consultat, eu de ce nu sunt partener?” Pentru ca a fi partener inseamna, ghiciti ce: exact asta, sa fii partener! Adica nu o strada cu sens unic, doar sa ceri sa ti se creeze cadrul legal si statutar ca sa faci tu, site, bani din piata avocaturii; inainte de asta, trebuie sa te implici, sa sustii proiecte propuse de UNBR, INPPA, Baroul Bucuresti. In acelasi timp, daca am avut ceva de spus, am spus. Trebuie sa recunosc ca nici gandurile mele nu sunt reflectate in noul statut. Ganduri de om care s-a mai dus ba pe la Madrid si Paris in documentare pentru campania media a UNBR de acum doi ani, ba pe la Londra de “nspe” ori pentru parteneriatul Legal Marketing cu Chambers si mai apoi cu The Economist, ba mai nou si prin alte zone ale Londrei pentru alt parteneriat in mare legatura cu avocatura si nu numai.
Pe sleau, am fost printre putinii invitati la TV care, atunci cand guvernul Ponta a promulgat ordonanta care omora agentiile de media-buying, am spus ca e un lucru bun si ca oamenii boemi din media ar trebui sa mai faca si altceva decat sa mute banii de la client la canalul media si sa-si bage comisionul in buzunar. Toate presa a tipat si a urlat si uite ca lucrurile functioneaza. Pe o piata libera, extrem de concurentiala, unii s-au adaptat, altii nu. Simplu. Se lupta cu falimentul si cu neplata salariilor de luni de zile si a chiriei pe sedii obscure la mama-zmeilor – asa cum se intampla si in lumea mass-media dedicata avocaturii, unde site-uri “de business” stau sa inchida obloanele, dar clientii, case de avocatura, nu stiu si mai baga o bruma de bani, care nu fac altceva decat sa le intretina coma.
Revenind la statut. Mie nu-mi displace. Desi poate ar trebui, pentru ca si Legal Marketing va fi afectat. E un site in care am investit, pentru care am luat fonduri europene, ca sa-l integram intr-un concept de business, TV, cloud mai larg, lucruri care acum sunt puse sub semnul intrebarii si nu am nicio vina. Cu toate astea, daca ne dezbracam de haina ipocriziei, repet: nu e un statut prost. Poate doar scris de un amator in mass-media. De un om care nu intelege cum functioneaza mass-media si publicitatea. Si nu-l suspectez pe Domnul Florea de asta. Nici nu cred ca e important pe cine suspectez ca a scris, repet, amatoristic, nu prost conceptual, capitolul dedicat publicitatii. Documentarea trebuia facuta mult mai temeinic si mai aplicat. Compania pe care o conduc este singura din Romania afiliata la Legal Marketing Association, cea mai mare entitate de acest fel la nivel mondial, unde se da ora exacta in marketing pentru avocati in intreaga lume. Pot sa pun la dispozitia organelor profesiei codurile, normele din tarile unde avocatura are sute de ani de reguli harsaite in piata, in viata, nu nascute din dorinta de a schimba de dragul schimbarii. Am mai spus-o si cu alta ocazie, ma repet contextualizat: echivalentul UNBR din Spania are in Madrid un department de marketing de 13 (treisprezece!) oameni – asta in 2010, adica in plin varf al crizei mondiale care in Europa a avut Spania in epicentru! – oameni care puneau la cale strategii de promovare a profesiei in ansamblul ei, le implementau si urmareau gradul de satisfactie a pietei iberice la munca lor.
Nu voi cadea in capcana analizei pe text si articole, ne apuca Pastele pe un statut redactat de Craciun. Cateva aspecte flagrante insa merita subliniate: trebuie definita clar linia de demarcatie dintre “publicitate” si “reclama” pe de o parte si “PR” si “comunicare” pe de cealalta parte. Asa cum trebuie spus ce inseamna “publicatie de specialitate”. Revista de Crestere a Puietilor de Gradina e de specialitate? Este. Are un public-tinta foarte targetat? Are. Sute de oameni abia o asteapta infrigurati – la propriu! – in livezi, ca sa stie cum ii altoiesc. Puietii, desigur. Acolo, fiind canal specializat, poate casa de avocatura “X, Y si Asociatii” sa-si faca reclama? Poate, dar n-o ajuta. Sau nici nu poate? Nu inteleg din statut.
Cred intr-adevar ca pe site-uri specializate in avocatura nu trebuie sa existe reclame la vinuri, detergenti, detectoare radar sau ochelari Ray-Ban contrafacuti. E jenant. Aaa, ca distinsii “owneri” de astfel de site-uri vor trebui sa vanda, sa iasa din fata calculatorului si sa se duca in piata…da, asta e alta poveste. Unii o facem deja, ca mine si ca altii, unii nu o vor face niciodata. Nu stiu jocul, n-au charisma, n-au skills-urile. E mai usor la telefon: “Aloo, Domnu’, daca nu ne dai banutzu, noi scriem de rau de matale, avocatule, sa stii!”… Si atunci piata se va tria. Pur concurential, nu am nicio problema. Cine are, tipa. Si nu tipa pentru ca vrea binele clientilor (a se citi “bugetele”), ci pentru ca stie ca nu se poate reinventa si vor inchide pravalia.
Sunt convins ca exista solutii de promovare care sa umple golul lasat de acest statut. Clare, profesioniste, aducatoare de beneficii firmelor de avocatura. Sunt simple. Doar ca trebuie intr-adevar sa investesti, sa te agiti, sa mai dormi printr-un avion, sa mai platesti salarii peste mia de euro, chestii din acestea care tin de management performant si nu de mica ciupeala.
Concluzionand, ceea ce trebuie intr-adevar facut cu actualul statut si cred ca e chiar imperios necesar: sa i se adauge o serie de NORME DE APLICARE. Indrumar de folosinta, ghid de bune practici, cum vreti sa-i spuneti. Si asta repede, pentru ca posta sa nu apuce sa aduca pe la casele mari citatii la comisia de disciplina a Baroului pentru incalcarea normelor statutare privind publicitatea profesionala.
Piata se misca. Neunitar, nu pe o singura voce, dar se misca si bine face. La Cluj, Doamna Decan Stanca Gidro – o femeie de toata isprava, stiu ca ma repet, dar asa o consider: faina in gandire – a atentionat deja avocatii ca trebuie sa renunte la publicitatea prin Google AdWords. Sanctiunea merge pana la excluderea din profesie.
Cred ca pentru binele si viitorul profesiei nu trebuie sa se formeze randuri de avocati care sa planga unul pe umerii celuilalt. Cu defetismul mioritic nu ajungem nicaieri. Profesionistii dreptului si cei din mass-media trebuie sa lucreze la norme de aplicare a acestui statut. Sa-i pileasca asperitatile, sa-i ascuta simturile, sa ii dea o forma profesionista. Nimic nu e mai jignitor pentru o profesie de statut decat sa fie ingradita de amatorism.
Nu voi termina cu citat, pentru ca nu consider acest articol un editorial, cum sunt cele pe care le scriu pentru The Economist – Intelligent Life sau Revista Romana de Consultanta, ci o invitatie la munca!
