“28 de natiuni, o singura familie” pare sa fie motto-ul doamnei Viviane Reding, vicepresedinte a Comisiei Europene si comisarul UE pentru justiție, ce propune o adevarata cruciada[1] in vederea salvarii celor “aproximativ 200.000 de intreprinderi” europene din ghearele insolventei[2]. Evident, scopul doamnei comisar este unul nobil, si anume pastrarea locurilor de munca pentru 1,7 milioane de persoane.
Autor: Viorel Mesca (foto), avocat Rovigo SPRL
Astfel, doamna comisar pune accentul pe termenul de intreprinzator cinstit, caruia ar trebui sa i se ofere, de catre familie, posibilitatea de a incerca din nou, concluzionand ca “Normele noastre privind insolvența ar trebui sa faciliteze un nou inceput”.
Din nefericire, doamna comisar omite sa puna la dispozitia statelor membre un abecedar in vederea identificarii intreprinzatorului cinstit, mentiuni in acest sens neregasindu-se nici in articolul publicat pe website-ul ec.europa.eu, nici in activitatea intensa de pe Twitter a doamnei Reding.
In sprijinul sustinerilor domniei sale, redactorii articolului se limiteaza la a mentiona ca “exista date care sugereaza ca intreprinzatorii care s-au confruntat cu un esec invața din propriile greseli si, in general, au mai mult succes a doua oara. Aproape 18 % dintre intreprinzatorii care ajung sa aiba succes au avut parte de esec la prima incercare”, fara a ne pune la dispozitie datele respective sau informatii cum putem intra in posesia acestora.
Chiar si in eventualitatea in care ar fi fost puse la dispozitie datele respective, recomandarile[3] institutiei pe care doamna comisar o reprezinta sunt susceptibile de critici, pe care le vom prezenta in randurile de mai jos.
La recomandarea Comisiei, statele membre sunt incurajate sa ofere intreprinderilor aflate in dificultati financiare posibilitatea de a solicita o perioada de gratie, ce poate fi prelungita de la 4 la 12 luni, timp in care creditorii acestor intreprinderi sa nu poata initia procedurile de executare silita in vederea recuperarii prejudiciului suferit.
In aceasta situatie, poate doamna comisar garanta creditorilor acestor intreprinderi ca, in perioada de gratie, antreprenorii vor adopta un plan de restructurare viabil? Poate doamna comisar garanta creditorilor acestor intreprinderi ca la sfarsitul perioadei de gratie isi vor recupera (macar in parte) investitiile? Ne indoim.
Mai mult decat atat, Comisia recomanda reducerea impactului negativ pe care falimentul l-ar avea asupra sanselor viitoare ale unui intreprinzator de a pune bazele unei noi afaceri, in special prin descarcarea acestora de datorii in termen de cel mult trei ani, ce se insumeaza principiului celei de-a doua sanse (evocat de redactorii articolului).
In situatia in care creditorii sunt blocati, neputand demara pe durata perioadei de gratie procedurile judiciare aferente impotriva intreprinderii aflate in dificulate, coroborat cu reducerea impactului negativ al falimentul asupra intreprinzatorului cinstit, ce nu va fi tras la raspundere in cazul prejudicierii intereselor creditorilor sai[4], ar insemna ca statele membre sa invite institutiile creditoare la un joc de ruleta ruseasca. Astfel, butoiasul salvarii intreprinderii va fi rotit la intamplare, creditorul urmand a pune teava falimentului la propria tampla, cu speranta ca hazardul ii va ocroti interesele. Pe de alta parte, intreprinzatorul cinstit va juca la nesfarsit acest joc, convins ca investitorii/creditorii sai vor pierde mereu.
Totodata, in lumina experientei, Comisia Europeana recomanda statelor membre “sa permita intreprinderilor cu datorii sa isi restructureze activitatea fara sa fie nevoie sa se inceapa oficial procedurile judiciare”, omitand a propune masuri concrete in acest sens, urmand, probabil, ca membrii Consiliului Uniunii Europene sa incropeasca un ghid legislativ obligatoriu pentru statele membre.
In urma aprobarii de catre Consiliul de Ministri a pachetului de masuri propuse de Comisia Europeana, statele membre vor institui masuri corespunzatoare in termen de un an, urmand ca in termen de 18 luni de la adoptarea masurilor sa permita Comisiei efectuarea unei evaluari a starii de fapt, in vederea stabilirii unor “masuri suplimentare pentru a consolida abordarea orizontala in materie de insolvența”.
Evident, in vederea implementarii acestor masuri corespunzatoare, statul roman va fi beneficiarul unui nou Acord de imprumut (finantat de oricare din urmatoarele: FMI, Banca Mondiala, Comisia Europeana sau Papa Francisc), in urma caruia organele de procedura sa fie competente a identifica intreprinzatorul cinstit.
Dragii nostri, Europa ne priveste!
[2] Redactorii articolului mentioneaza ca “la nivelul UE, aproximativ jumatate din intreprinderi au o durata de viața de mai puțin de cinci ani si aproximativ 200 000 de firme intra in insolvența in fiecare an, adica aproximativ 600 de intreprinderi in fiecare zi”.
[3] Aprobate deja de Parlamentul European la 5 februarie 2014 si puse pe masa Consiliului Uniunii Europene in vederea legiferarii acestora.
[4] Beneficiind de a doua sansa.
