Corepondenta din Londra de Andrei Cristea
Imperiul Britanic pare cladit pe ploaie. Ploua intr-una, rece si mocaneste – intraductibil – de parca ar fi potopul. In afara de ploaie, pe care insa englezii o trateaza de ca si cum ar fi de’a casei, adica cu whisky si bere in toate pub-urile si restaurantele, britanicii au in aceste zile doua probleme: greturile matinale ale ducesei Kate Middleton, sotia printului Williams si premiul nerevendicat de la Loterie, cel mai mare din istorie, de peste 64 milioane de lire. Asta inseamna peste 85 milioane de Euro!
Cu ducesa, lucrurile sunt departe de a fi clare. Partea serioasa a presei, incepand cu emisiunea matinala a BBC, se limiteaza sa constate de Doamna are greturi matinale, cauzate de sarcina si prezentatorul citeaza un medic reputat care spune ca e posibil ca acestea sa apara la una din 50 de femei. London News creste miza si scrie ca simptomele ating una din 100 de femei insarcinate, iar de aici incepe nebunia: presa de scandal titreaza in crescendo: de la pericolul ca Ducesa sa piarda sarcina, pana la faptul ca printul a plecat azi-noapte de la spital foarte abatut si a zabovit cateva minute in fata clinicii pana sa se urce in masina si ca parea ravasit. Cum o fi printul ne-ravasit? Nebunia mediatica merge mai departe, atingand subiecte pe care niciun publisher serios nu le-ar publica, dar care isi gasesc loc in presa tabloida: o comparatie intre primele zile de sarcina ale Printesei Diana si cele ale lui Kate, precum si simulari despre cum ar putea arata nou-nascutul.
Cu biletul la loterie e si mai complicat. Cel mai mare premiu pus in joc la Loteria Britanica si nerevendicat este de 64 milioane de lire, adica 85 milioane de Euro. Bani cu care poti trai linistit in orice colt de lume, asta daca nu dai in mintea frantuzoaicelor fandosite si ii lasi mostenire pisicii sau baiatului care a avut grija (si) de piscina…Managerii jocului spun ca fericitul…sau nefericitul castigator este din arealul cuprins intre Steverage si Hitchin si timpul sau de a-si revendica colosala suma aproape a expirat. Sociologii sunt sceptici in a mai cunoaste castigatorul, despre care cred ca daca ar fi stiut de premiu sau l-ar fi interesat, ar fi venit demult sa-l revendice. Casiera care a vandut biletul sparge tacerea intr-un tabloid si marturiseste ca are banuiala cine ar putea fi imbogatitul, respectiv un avocat care are o casa de vacanta in zona si joaca doar de distractie. Numerele castigatoare, 5, 11, 22, 34, si 40, ar reprezenta, spune ea, numerele unor dosare importante castigate de-a lungul carierei si sunt cele pe care avocatul le joaca de fiecare data, cu meticulozitate. Cert este ca daca nu apare, avocatul sau ce-o fi el ori nu are nevoie de bani, spun sociologii, ori nu stie ca a castigat. E posibil sa fie in vacanta si sa nu aiba acces la internet sau la presa britanica, e un om in varsta, continua rationamentul directorii Loteriei. Care nu-si freaca mainile de bucurie, pentru ca in Anglia legea spune ca banii nu le raman lor, odata castigati si nerevendicati, pleaca automat intr-un fond guvernamental de caritate.
Redactiile presei de business sunt concentrate in City, zona de afaceri a orasului, de unde musai de pe fiecare fereastra trebuie sa ai macar un decupaj vizual al Tamisei. Canary Wharf este la fel de cosmopolit si aglomerat ca in anii 2000 – 2008, spune toata lumea, ceea ce ar trebui sa fie bine pentru bancheri, investitori dar si pentru londonezi in general. Cladirile trusturilor de presa au aceeasi infatisare ca la noi, cu spatii deschise in care misuna redactorii si editorii, prin care reporterii stau putin pentru ca treaba lor e pe teren si unele mai retrase, birourile managementului, dar de unde se poate supraveghea restul…chiar daca nimeni nu o face. In toate restaurantele din cartierul financiar al Londrei, te intampina la intrare un stand enorm cu toate publicatiile importante, un stoc suficient pentru intreaga zi. Din pacate, aceasta este senzatia dominanta, ca rolul presei scrise este acela de tabiet, nu de necesitate. Este plin de tablete, laptop-uri si readere, atunci la ce bun ca acesti oameni sa ia ziarul de hartie langa farfuria de steak sau sa-l tina impaturit la subrat cand se duc la bar? E un statement, presa scrisa asta va ramane. Mirosul hartiei proaspat tiparite, fosnetul paginilor, coperta care zambeste de pe masa, toate acestea vor exista, dar viitorul nu pare a le apartine.
Directoarele internationale pentru firme de avocatura care domina piata mondiala sunt in zona linistita a Londrei. Stilul e corect, dar frust. Semn ca aici se face treaba, nu se epateaza. Pentru Joanna Thomas, recent promovata la Chambers, pe care ati vazut-o si ati ascultat-o la Bucuresti la evenimentul nostru din mai, munca e in plina desfasurare. Rolul ei este acum acela de a reinventa Chambers & Partners intr-o directie inovatoare, care va diferentia directorul ce detine mai bine de jumatate din piata de competitori. Se bucura de fiecare idee, pe unele le noteaza, la altele inclina usor din cap, semn ca le stie sau s-a gandit si ea la ele. La un moment dat, parca tragand o linie imaginara dupa tot ce am discutat, tresare: „Eu cred ca 2013 va fi bun. Simt.” Si zambeste. Ii spun ca va fi bun pentru cei care creeaza trendurile si isi asuma deciziile si…”vad mai departe de fereastra”, spune ea.
O fereastra dincolo de care acum la Londra ploua. Mai departe de ea, este un oras fermecator prin austeritatea sa, prin cum functioneaza lucrurile, infrastructura, serviciile, prin cum te trateaza oamenii. Departe de extremele de dincoace de Canalul Manecii, care cad uneori in falsitate si mult show-off. Pana la urma, Londra nu e nici Bruxelles, nici Paris, ca sa nu mai vorbim de Madrid. Daca nu ma credeti, incercati sa platiti orice in Anglia in Euro…
