Ernst & Young prognozeaza o crestere puternica a cererii de gaz natural lichefiat (GNL) in urmatorii 10-20 de ani, dar si o crestere mai accentuata a presiunii din partea cumparatorilor din ce in ce mai sensibili la pret, ceea ce ar putea aduce schimbari majore in piata de petrol si gaze la nivelmondial, se arata in raportul „Global LNG – Will new demand and new supply mean new pricing”, ce urmareste evolutia si dinamica pietei globale de GNL.
La nivelul ofertei, exista numeroase proiecte de creare de noi unitati de productie de GNL, care, daca vor fi dezvoltate, ar duce la o dublare a capacitatii actuale de productie pana in 2025. Astfel, chiar si cu o crestere suficient de puternica a cererii, acest lucru implica intensificarea concurentei la nivelul furnizorilor dar si presiuni de crestere a costurilor de dezvoltare si de scadere a preturilor la gazele naturale. Cu toate acestea, perspectivele pozitive pe termen lung din sectorul de gaze naturale reprezinta un vector pentru deciziile de investitii, atat din perspectiva cumparatorilor–care doresc sa semneze contracte pe termen lung, cat si din cea a vanzatorilor–care doresc sa aloce capital pentru dezvoltarea proiectelor necesare.
In ultimele cinci decenii, in industrie a existat o largire progresiva a bazei de aprovizionare cu GNL, cu trei valuri de furnizori. Primul val a fost dominat de Algeria, Malaezia si Indonezia, in timp ce al doilea val a fost dominat de Qatar si Australia. Cel de-al treilea val ar putea veni din partea a mai mult de 25 de alte tari, dintre care multe au in prezent putina capacitate de productie sau chiar deloc. Pana in 2020, acestea din urma ar putea furniza aproximativ 30% din productia mondiala de GNL.
Dincolo de amploarea si dinamica cererii si ofertei, cel mai mare impact e posibil sa se produca asupra pretului GNL. Ramane de vazut in ce masura legatura cu pretul petrolului va continua sa domine stabilirea pretului GNL la nivel global, in ce masura se va impune raportarea la un pret curent de referinta (spot) si daca divergenta preturilor gazului la nivel regional va arata semne de convergenta.
Aparitia unor surse noi si diversificate de aprovizionare modifica situatia actuala a GNL. Costul mare de dezvoltare a GNL presupune contracte solide de furnizare pe termen lung. Cu toate acestea, in ultima vreme piata se confrunta cu inerentul conflict generat de proiecte din ce in ce mai scumpe, care incearca sa vanda unor cumparatori din ce in ce mai sensibili la pret.
In privinta ofertei la nivel mondial, petrolul devine o resursa din ce in ce mai deficitara, in timp ce gazul natural ramane inca abundent. Drept urmare, apare o discrepanta intre preturile tot mai ridicate ale petrolului si surplusul tot mai mare de gaze naturale, context in care indexarea tot mai stricta a pretului petrolului devine din ce in ce mai putin realista.
Indexarea pretului la gaze raportat la pretul petrolului va deveni tot mai dificila in conditiile in care competitia intre vanzatori se intensifica, cumparatorii devin tot mai sensibili la pret iar dereglementarea pietei de energie se accentueaza. In plus, competitia pe piata gazelor se va intensifica si datorita existentei unei infrastructuri de conducte noi, a cresterii lichiditatilor pe piata spot si, cel mai important, datorita cresterii disponibilitatii pentru export de GNL la pretul curent de referinta. Pe scurt, proiectele cu costuri ridicate isi vor gasi tot mai greu loc in contractele bilaterale, iar vanzatorii de gaze la preturi ridicate se vor lupta sa-si mentina puterea de stabilire a preturilor.
In cazul noului val de potentiali exportatori de GNL, cel mai important rol in cazul stabilirii preturilor il vor juca SUA si Canada. Aici, pretul gazelor e mai probabil sa fie stabilit raportat la pretul curent de referinta, spre deosebire de pretul gazelor din orice alt loc din lume care, in general (integral sau partial), este stabilit raportat la cel al petrolului. Punctul critic in acest caz este ca posibilitatea incheierii unor contracte de furnizare de GNL cu America de Nord la pretul curent de referinta ar putea modifica dramatic structura traditionala de stabilire a preturilor la GNL.
Pe termen mediu si lung, expertii Ernst & Young se asteapta sa asistam la o migrare treptata a tendintei de stabilire a pretului GNL raportat la pretul petrolului catre unul stabilit in functie de pretul curent de referinta (spot). Vanzatorii de GNL accepta greu situatia actuala si sunt nevoiti sa faca concesii pentru a ramane competitivi. Dale Nijoka, Liderul Global Oil & Gas al Ernst & Young conchide: „Este putin probabil ca preturile la GNL sa se prabuseasca deoarece costul de furnizare este mare iar stimulentele pentru dezvoltarea productiei trebuie sa fie mentinute”.
