Cum se vede de la Cluj dinamica pieței de avocatură din București. Interviu cu Eugen Iordăchescu, avocat coordonator Iordăchescu & Asociații

Sunteți unul dintre avocații de top din România, cu o vastă experiență în domeniul dreptului penal și procesual penal. Care au fost motivele pentru care ați ales această specializare?

Fără a contesta frumuseţea şi complexitatea dreptului civil, trebuie să recunosc că marea mea pasiune a fost penalul, încă din facultate. Mai mult, dupa aproape 21 de ani de activitate ca procuror, până la „schimbarea taberei” – trecerea în avocatură, chiar nu cred că m-aş fi putut vedea pledând altundeva decât în cauze de drept penal.

Este procesul penal bazat pe principii sau acestea sunt trecute la capitolul diverse?

Principiile procesului penal sunt clar reglementate legal. Nu pot să susţin că ele ar putea fi trecute vreodată la “diverse”. Ştiu, informaţiile din mass-media abundă de astfel de cazuri şi, probabil, unele, din nefericire, sunt chiar reale. Totuşi cred (şi sper) că astfel de abuzuri rămân nişte cazuri izolate căci în marea majoritate a dosarelor în care am intrat, toţi “actorii procesuali”, indiferent de rolul jucat, au respectat „regulile jocului”. Din nou, cazuri izolate există şi la ele trebuie ferm reacţionat. Dar reacţia trebuie să îmbrace o formă strict legală, nu cred că pot concepe o greşeală mai mare decât a răspunde la un abuz printr-un alt abuz.

Ați făcut parte din corpul magistraților în calitate de Procuror. Ce v-a determinat să faceți tranziția spre avocatură?

Da, am avut nenumărate satisfacţii profesionale ca procuror şi sunt mândru că am făcut parte din acest corp al magistraţilor. Am tins spre avocatură încercând să-mi demonstrez mie că pot să o iau de la zero, deşi nu mai eram la prima tinereţe. În plus, trebuie să fiu sincer, la momentul la care am plecat din magistratură, inclusiv componenta financiară m-a împins aproape la aceasta, căci nivelul salariilor era unul nedrept de scăzut, deşi munca era titanică.

Aveți activitate atât în Cluj cât și în București. Cum se vede de la Cluj dinamica pieței de avocatură din București?

Cred că întrebarea în trecut ne ducea cu gândul la lentorea „ardeleanului”. Clujul în schimb a devenit aproape la fel de agitat ca Bucureştiul. Aşa că din perspectiva dinamicii, pot să spun că începe să se apropie de Bucureşti. Totuşi, ca să fiu sincer, „afacerile mari” sunt, fireşte, în capitală. Aşa că şi „capitalul” e majoritar pe zona de Bucureşti. Prin urmare, cred pot să spun că raportul muncă / încasări nu este egal, motiv pentru care sunt avocaţi clujeni care migrează pe zona de Bucureşti. O realitate pe care atât eu, cât şi alţi colegi clujeni am întâlnit-o.

Care considerați că sunt marile impedimente pe care le întâmpină avocații în prezent?

Poate o lipsă de coeziune, fiind necesar mai multă reprezentativitate la nivel de profesie. Observ cât de vocali sunt procurorii, judecătorii, executorii judecătoreşti în problemele care privesc profesia. Noi, avocaţii, mereu pe drumuri, pe fugă, ne concentrăm din păcate pe „ce facem mâine” şi pierdem ocazia să ne implicăm în unele proiecte importante pentru profesie. Eu încerc – cât pot – să mă (mai) implic, fac referire aici la implicarea mea de mai mulţi ani în conducerea Casei de Asigurări a Avocaţilor, Filiala Cluj. E insuficient şi îmi reproşez că nu fac mai multe pentru profesie.

Oricum, e o temă de gândit, promit să revin la întrebare în viitor…

Dacă ar fi să realizați o diagnoză a sistemului de educație juridică din România, cum ar arăta aceasta?

Nu (mai) sunt implicat direct în viaţa universitară, perioada în care mai predam a trecut… Pot să spun că ţin însă legătură cu viaţa academică prin colegii mei avocaţi din cadrul societăţii care predau la Facultatea de Drept a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj – mă refer aici la domnii profesori Joszef Kocsis, Mihai David şi Daniel Niţu. La ce văd eu din discuţiile cu colegii mei, precum şi din interacţiunea cu tinerii avocaţi, avem Facultăţile din Hexagon care domină tot ce înseamnă juridic în România. De fapt, gândindu-mă avem în cadrul societăţii absolvenţi de Cluj (evident majoritari), dar şi de Bucureşti, Timişoara şi Iaşi.

Ce rol joacă mentoratul în profesia de avocat?

Depinde ce înţelegeţi prin mentorat. Dacă mentorul e avocatul definitiv îndrumător pentru tânărul stagiar, eu chiar respect şi aplic prevederile legislaţiei în profesie, căci e vital ca pentru un tânăr avocat să existe un coordonator pe bune al activităţii sale.

Depăşind însă dispoziţiile Legii şi Statutului, cred că, mai ales pentru tinerele generaţii de avocaţi, contează să aibă un element de reper în primii ani, poate cei mai importanţi ai carierei. Nu ştiu, nu cred, poate chiar că tinerii mei colaboratori mă consideră bun sau blând, dar nu am motive să nu cred că mă consideră legalist pur-sânge în tot ce înseamnă activitatea noastră şi, sper, drept în raport de prestaţiile lor profesionale. Asupra a două idei insist în mod repetitiv, poate obsesiv: în primul rând, o pregătire foarte bună profesională te face un avocat mai sigur pe tine şi poate chiar mai modest. În al doilea rând, noi suntem obligaţi să respectăm întotdeauna legea, fără excepţie. Un principiu care mi-a rămas de când eram procuror şi la care nu pot să renunţ nici ca avocat. Şi nu cred că vreun avocat ar trebui (sau ar putea, de altfel) să renunţe la acest principiu. Fara respectarea principiilor nu putem vorbi de o avocatura performanta.

În contextul unei societăți în care interdependețele și algoritmii impactează fiecare ramură de activitate, mai este posibilă haiducia avocățească, să faci avocatură de unul singur?

Fără discuţie nu. „Haiducia” sau „avocatul singuratic” poate părea o idee seducătoare (mai ales când te ceartă şeful sau după 2-3 zile de 14-15 ore de lucru / zi, dacă se poate în preajma sau de Sărbători…). La rece (sau după ce treci prin haiducie) vei vedea că nu e un concept care îţi permite să practici avocatură la un nivel înalt sau care să îţi permită să te implici aşa cât ar trebui. Eventual ar putea fi o soluţie pentru cineva care practică avocatura ca un hobby, caută să aibă un statut etc. Dar pentru un avocat real, avantajele „lupului singuratic” (care există, fără doar şi poate) sunt rapid demontate de incapacitatea de a te organiza sau reacţiona în timp real.

Dacă ar fi să vă gândiți la parcursul dumneavoastră de antreprenor care au fost ingredientele care v-au adus succesul în cadrul societății de avocatură?

În societate am încercat să preiau modelul societăţilor americane de avocaţi, profitând de vizite efectuate în SUA în perioada când eram în magistratură şi activam în cadrul Ministerului Finanţelor. O structură piramidală, cu competenţe, atribuţii şi autoritate partajată. O construcţie în care se mizează pe specializare şi supra-specializare şi pe munca în echipă. Spre exemplu, departamentele clasice iniţiale din cadrul societăţii penal – civil – fiscal / financiar s-au supradividizat. La penal, avem oameni care „preferă” evaziunile fiscale, alţii „DNA”-ul, alţii tot ce înseamnă cooperare judiciară (extrădări, mandate, recunoaşteri de hotărâri etc.). Nu pot să vă spun cum s-a supra-divizat civilul şi fiscalul, inutil să spun nu că avem departamentul de administrativ sau contencios, există urbanism şi „bucăţele” de urbanism. Şi mie mi-e greu să urmăresc dincolo de departamentul de penal… Dar acesta e avantajul piramidei instituţionale, ştiu persoana care ştie divizarea şi care îmi spune că la avocatul X din biroul Y trebuie să ajungă clientul Z.

Ce impact a avut experiența dumneavoastră din SUA asupra societății pe care ați creat-o?

Tot ce am construit în societate a fost pe acel model. Evident, rămâne ca şi societatea noastră să funcţioneze ca SUA şi atunci totul ar fi perfect. Dar atunci nu m-aţi prinde la ora asta la birou, probabil că aş fi la ceva partidă de golf….

Cum vedeți viitorul profesiei de avocat în contextul celei de-a patra revoluții industriale – robotizare, automatizare, inteligență artificială?

Întrebarea ar merita un răspuns „teză de doctorat”. Pe toate departamentele avem deja persoane care încearcă să anticipeze… Deocamdată ce pot să spun este că am început să lucrăm mai mult pe consultanţă pe aspecte de dreptul internetului. O zic în mod mai general să „nu dau din casă”, căci poate s-ar supăra unii colegi care încearcă din greu să se documenteze pe unele aspecte de nişă

Care sunt proiectele de viitor?

Secrete! Glumesc, bineînţeles! Sunt axare pe domeniile de nişă de care discutam anterior. Nu aş vrea să detaliez căci chiar sunt unele proiecte prezentate, dar colegii care le gestionează doresc (încă) să le ţină la sertar. Ce pot să vă spun este că avem o colaborare foarte bună cu unii foşti clienţi din zona bussinessului real, adevăraţi antreprenori. Oameni cu idei, care au încredere în noi şi care doresc să se dezvolte inclusiv prin noi. Pentru noi e o dovadă că am convins profesional, că am câştigat încrederea unor persoane de o certă valoare şi sperăm doar să facem faţă aşteptărilor. E însă mult de muncă…


Expertiză

  • Avocat coordonator, cu o vastă experienţă în dreptul penal şi procesual penal (fost procuror în Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj) precum şi în domeniul financiar fiscal (fost director general al Direcţiei Generale Juridice din cadrul Ministerului Finanţelor Publice şi fost procuror financiar coordonator pe lângă Camera de Conturi Judeţeană Cluj)
  • Specializat în drept penal, drept procesual penal, drept financiar şi fiscal.
  • Totodată este Preşedinte al Casei de Asigurări a Avocaţilor – Filiala Cluj

Studii

  • Facultatea de Drept, Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca