Motto 1: Cred că nu se pune problema dacă, ci doar când inteligența artificială va întrece algoritmii umani (inteligența omului), iar atunci bipedul fără pene (omul) va fi pus în fața riscului real de a pierde superioritatea pe Terra.
Motto 2: Inteligența poate fi artificială sau nativă, dar prostia este, de regulă, naturală🙂
În general, simplu și în accepțiune largă, inteligența poate fi descrisă ca fiind capacitatea (aptitudinea, calitatea) unui sistem viu sau artificial (uman sau informatic) de a realiza activități complicate (complexe, eterogene).
Dacă entitatea la care o raportăm este omul, inteligența poate fi definită ca aptitudinea acestuia de a înțelege ușor și corect aspectele esențiale ale vieții în societate și de a rezolva probleme pe baza cunoștințelor acumulate.
Inteligența face parte din patrulaterul personalității umane, deoarece este capacitatea generală a unui om, ce îi permite să-și pună în valoare toate celelalte aptitudini (calitățile sau aptitudinile speciale) pe care le posedă, să-și rafineze caracterul și să-și optimizeze temperamentul.
Personalitatea omului cuprinde următoarele patru elemente: temperamentul (firea)[1], caracterul (moralitatea)[2], aptitudinile speciale (calitățile în anumite domenii)[3]și inteligența (capacitatea intelectuală)[4]. Într-adevăr, firea omului, etica pe care acesta o etalează, calitățile lui în anumite domenii, precum și nivelul său intelectual sunt componentele esențiale care definesc individualitatea sau originalitatea fiecărui membru al speciei umane.
Pe lângă cele 4 elemente menționate mai sus, personalitatea umană[5] cuprinde un ansamblu complex de trăsături (particularităţi, calități, însușiri). Acestea sunt: individualitatea[6], interdependența[7], conștientizarea[8]și influențabilitatea[9].
Gradul de inteligență al omului este determinat, în bună măsură, genetic, dar acesta poate fi îmbunătățit (ridicat, optimizat) prin „utilizarea frecventă a creierului pentru sarcinile cognitiv provocatoare”[10].
Printr-o metaforă, se poate spune că inteligența omului este regina tuturor aptitudinilor umane.
Plecând de la conceptul inteligenței umane, specific lui Homo sapines, inteligența artificialăpoate fi definită ca fiind capacitatea unor sisteme informatice (calculatoare digitale, mașini, roboți și orice alte dispozitive, care funcționează pe baza unor programe informatice) de a îndeplini sarcini similare celor umane, din perspectiva complexității. Practic, atunci când avem în vedere inteligența artificială(IA) discutăm despre orice dispozitive inteligente (Machina sapines)[11].
[1]Temperamentul este firea pe care loteria genetică o hărăzește fiecărui om.
[2]Caracterul este barometrul moralității omului.
[3]Aptitudinile speciale sunt evantaiul de calități ale fiecărui om, care favorizează obținerea succesului său în anumite domenii de activitate.
[4]Precizez că, în această chestiune, opiniile sunt împărțite. A se vedea M.A. Hotca, Viața prin ochii unui avocat, Ed. Universul Juridic, 2018, p. 194.
[5]Pentru trăsăturile personalităţii, a se vedea N. Mitrofan, V. Zdrenghea, T. Butoi, N. Mitrofan, V. Zdrenghea, T. Butoi, Psihologie judiciară, Ed. Şansa, Bucureşti, 1994, p. 49-51.
[6]Presupune o manifestare coerentă (unitară) și relativ stabilă în raporturile sociale. În situații similare, apropiate din punct de vedere temporal, omul normal se comportă, de regulă, în același mod. De pildă, de fiecare dată, are o conduită rezervată și respectuoasă sau, dimpotrivă, un comportament expansiv și infatuat.
[7]Personalitatea omului se află într-o relație de interdependență cu factorii specifici celui în cauză sau cu alți factori, ceea ce înseamnă că individualitatea sa este condiţionată de eventualele variaţii (schimbări, transformări) intrinseci (interioare) sau extrinseci (exterioare), trăite de cel în cauză. Omul are reflexe sau reacţii determinate de oscilaţii endogene (intrinseci) şi de stimuli externi (extrinseci), la care răspunde (a se vedea N. Mitrofan, V. Zdrenghea, T. Butoi, N. Mitrofan, V. Zdrenghea, T. Butoi, p. 49). Spre exemplu, bolile psihice sau anumite mutații de natură fizică pot produce modificări în ceea ce privește personalitatea unui om.
[8]Comportamentul uman normal presupune conștientizarea, adică reprezentarea propriei conduite, atât din punct de vedere fiziologic, cât şi din perspectivă morală. Fiecare om prefigurează propriul comportament în societate. Orice acțiuni sau inacțiuni ale omului obișnuit sunt reprezentate de acesta sub aspectul efectelor pe care acestea le produc pe planul relațiilor sociale, precum și al caracterului lor benign sau malign.
[9]Personalitatea prezintă trăsătura influențabilității, deoarece este afectată de mediu. Aceasta înseamnă că, împreună cu factorii sociali, economici, politici și culturali, personalitatea formează un tot funcţional (sistem). Fiind influențată de mediu, putem spune că ea se poate modifica dacă au loc schimbări ale componentelor sistemului (de pildă, dacă se schimbă regimul politic ori nivelul de trai scade sau crește în mod brusc).
[10]„Este posibil ca, datorită predispoziţiilor lor biologice, unii indivizi să aibă dezvoltate reţele în creier care favorizează comportamentele inteligente sau sarcinile cognitive mai dificile. Cu toate acestea, este la fel de probabil că utilizarea frecventă a creierului pentru sarcinile cognitiv provocatoare poate influenţa pozitiv dezvoltarea reţelelor din creier. Având în vedere ceea ce cunoaştem în prezent despre inteligenţă, se pare că este foarte probabil să interacţioneze ambele procese”. A se vedea articolul Smart people have better connected brains(www.sciencedaily.com), accesat la 16 iulie 2019. Pentru a ajunge la aceste concluzii, Kirsten Hilger, Christian Fiebach şi Ulrike Basten de la Departamentul de Psihologie al Universităţii Goethe din Frankfurt au folosit scanări funcţionale RMN ale creierului de la peste 300 de persoane şi le-au coroborat cu analiza inteligenţei acestor voluntari.
[11]Pentru mai multe informații privitoare la apariția conceptului inteligenței artificiale (AI) și alte provocări ale acesteia în domeniul dreptului, a se vedea L. M. Stănilă, Inteligența artificială: o provocare pentru dreptul penal, RRDPA nr. 2/2018, p. 76.
Sursa: htcp.eu
